​Ediția a XIII-a a Galei „Expediția-Chemarea în necunoscut”, organizată de Clubul de Speologie Cristal Oradea, în Aula Magna de la Universitatea din Oradea, s-a încheiat, miercuri seara, cu succes, în ropotele de aplauze ale celor peste 200 de participanți.

Nu am aşteptat prea mult la emblematicul Turn Bizantin, amintire a strălucirii şi puterii de altădată a imperiului cu acelaşi nume. Din larg am văzut cum o navă misterioasă se îndreaptă spre noi ca după nişte exilaţi, părăsiţi de demult pe o insulă pustie.

​Pentru că tocmai trăiam atmosfera de basm şi feerie a Sărbătorilor de Iarnă, peste tot vedeam semnele şi însemnele unor primeniri şi-armonizări: a locurilor şi peisajelor cu semnificaţiile şi conotaţiile majestuoasei şi magnificentei luni Decembrie, punctul terminus al unui an şi începutul extaziant al celui următor.

​Era cam cinci dimineaţa, dar bucuria noastră era mare, pentru că Diţa ne adusese cu bine la capătul celor 430 de kilometri de autobandă, Viena- Angerberg, iar în ce mă priveşte, mă gândeam că a fost, de fapt, o situaţie-limită, în care riscurile asumate nu au fost mici, dimpotrivă.

​Vorbim telefonic cu fiica cea mare - ai cărei oaspeţi urma să fim şi care făcuse un drum pe-autostradă de vreo 430 de kilometri, ca să ne-mbarce - că ipochimenul de la volanul autocarului ne... expulzează ilegal pe centură, aşa că mai aveam de aşteptat vreo oră, după unşpe seara, moncher, în localul benzinăriei.

Păi cum aşa? – veţi zice, probabil, că numai politicienii merg la… ţanc, pe ocolitelea, de la vorbe şi promisiuni, la faptele-alea cucuiete din simandicoasa realitate...

Se vede clar în dimineaţa aceasta mai limpede ca un adevăr etern că fierbinţile rugăciuni ale monahului din Bihor, dar şi ale noastre, ale tuturor pelerinilor din seara zilei de l4 noiembrie 2017, au fost ascultate de Maica Domnului.

Drumul din Salonic spre Ouranopolis a fost destul de dificil din cauza căderii întunericului şi a trâmbelor de ploaie care parcă nu se mai sfârşeau. După o călătorie de peste două ore, ajungem în oraşul Ouranopolis...

Drumul din Salonic spre Ouranopolis a fost destul de dificil din cauza căderii întunericului şi a trâmbelor de ploaie care parcă nu se mai sfârşeau. După o călătorie de peste două ore, ajungem în oraşul Ouranopolis, oraş al cerului...

Aşa că părintele începe vizita cu biserica Sfântul Dimitrie. Sfântul s-a născut şi a crescut în Salonic. A urcat cu vrednicie treptele carierei militare romane, fiind un luptător desăvârşit, viteaz, onest şi respectuos. Nu ne este cunoscut cum şi de la cine a primit în suflet credinţa creştină, dar încreştinarea era un fenomen binecunoscut, nu numai în lumea oamenilor simpli din popor, a militarilor, ci şi în cercurile înalte ale societăţii de pe atunci: Teodora, fiica împăratului Galeriu era creştină.