Moto:  Verbum caro factum est et habitavit in nobis

Am ajuns cu autocarul condus cu dibăcie de arabul Hameed până aproape de centrul orașului Nazaret. Coborâm cu toții și, îndrumați de părinții noștri, ne îndreptăm  spre biserica din care zărim deocamdată doar turla în formă sugestivă de far călăuzitor. Ajunși aici, privim cu uimire spre fațada bisericii care seamănă cu o uriașă copertă de carte pe care scrie în limba latină: Verbum caro factum est et habitavit in nobis, adică: Verbul (Cuvântul) s-a făcut trup și a locuit  în noi. Cu alte cuvinte, Cuvântul lui Dumnezeu a zămislit Prunc în pântecele Sfintei Fecioare Maria. Sintagma spre care își îndreaptă ochii majoritatea pelerinilor ne aduce aminte, după cele spuse de părinții îndrumători, de episodul în care Sfânta Fecioară Maria a fost vizitată de îngerul Gavriil, moment surprins astfel în Evanghelia după Luca,1:26-35: Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema.

 Nu este singura inscripție latinească pentru că în partea de sus scrie: Angelus Domini nuntiavit Mariae, adică Îngerul Domnului  a vestit pe Maria (Fecioara), iar în partea stângă deslușim propoziția Ait Dominus ad serpentem ipsa contereit caput tuum et tu insidiaberis calcaneo eius, adică I-a spus Domnul șarpelui: aceasta (Sfânta Fecioară Maria ) îți va zdrobi capul și tu îi vei înțepa călcâiul, astfel cum apare și în Geneza 3:15. Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul.” Aici, pe coperta de piatră a bisericii Bunei Vestiri, se înțelege mai ales că sămânța femeii, Iisus, va zdrobi capul diavolului care l-a nenorocit pe om pe acest pământ.

În partea dreaptă după numele evangheliștlor Matei, Marcu, Luca și Ioan, mai apare textul: Ecce virgo concipiet et pariet filium et vocabitur nomen eius Emmanuel, adică Iată că Fecioara va concepe, va rămâne însărcinată și va naște un fiu și îi va da numele Emanuel.

În limba latină biserica aceasta (cea mai mare din Orientul Apropiat!) se numește Basilica Annuntiationis, iar în limba arabă se numește Kanisat Al-Bishara, iar în ebraică Knesiat Habessora, fiind o basilică catolică situată taman în centrul orașului Nazaret din nordul Țării Sfinte. Ea a fost ridicată deasupra locului unde tradiția creștină consideră că a fost casa Fecioarei Maria și unde arhanghelul Gavriil i s-a înfățișat acesteia, aducându-i vestea cea bună că îl va zămisli pe Iisus, eveniment cunoscut sub numele de Buna Vestire, un moment foarte important în Noul Testament pe care m-am străduit să–l versific în acest  sonet: - Între femei, fii binecuvântată,/Şi bucură-te, că de har eşti plină!/I-a spus venind pe-o rază de lumină/Înger sfios, Fecioarei preacurată./- O veste bună, mare, minunată,/Că tu vei naşte într-o noapte lină/Un Prunc ceresc, prin voia cea divină/- Dar cum să am copil, fără de tată ?/Zis-a fecioara, ochii-n jos plecând./- Te va umbri pe tine, blând, de sus,/Înrodnicindu-te chiar Duhul Sfânt,/Şi Fiul tău îl vei numi Iisus !/- Să fie voia Lui pe-acest pământ,/Sunt roaba-n locul unde El m-a pus.

Mai aflăm de la părinții noștri că aici s-au desfășurat succesive și stăruitoare excavații arheologice care au evidențiat ruinele a trei biserici antice ce au fost ridicate una după cealaltă, iar locul a servit ca lăcaș de cult încă înainte de vremea lui Iisus. Săpăturile au descoperit vestigiile unor case de locuit, fântâni și hambare. Actuala clădire a fost planificată pentru Custodia franciscană a Țării Sfinte de către un arhitect italian, pe nume  Giovanni Muzio, construcția începând în anul 1960 , iar biserica a fost inaugurată abia în anul 1969. Asociatul israelian al lui Muzio a fost arhitectul evreu Itzhak Moshe Levkovicz, care a fost elevul acestuia la Politehnica din Torino, până ce și-a încheiat studiile în 1940 și a emigrat în Palestina. Construcția a fost executată de compania israeliană Solel Bone, sub conducerea inginerului Shlomo Lopatin. Basilica se recunoaște prin cupola ei mare și conică și de culoare gri, în vârful ei aflându-se un candelabru în chip de far ce iluminează, devenind astfel principalul semn și reper distinctiv al orașului copilăriei lui Iisus. În perimetrul ei se mai află și biserica Sfântul Iosif, bărbatul Sfintei Fecioare Maria.

 Suntem cu toții emoționați că ne aflăm chiar pe locul casei Fecioarei Maria unde Iisus Hristos și-a petrecut copilăria. Cu toate acestea, în chip surprinzător, în Noul Testament nu se vorbește sau se vorbește foarte puțin și vag despre copilăria Mîntuitorului omenirii.  Evangheliile  după Marcu și Ioan nu menționează deloc nașterea lui Iisus, începând descrierea vieții Sale cu primele propovăduiri în public. Nici măcar exigentul, dar și prolificul Matei, care are răbdarea de a enumera cronologic toată genealogia Mântuitorului și toți străbunii Lui, nu spune nimic despre anii ce au urmat întoarcerii Sfintei Familii din Egipt. Ce a făcut Mântuitorul de la întoarcerea Sa din Egipt și până în momentul botezului Său în râul Iordan?  Doar Evanghelia după Luca oferă câteva informații despre copilăria și adolescența lui Iisus Hristos. Dat fiind volumul foarte mic de informații din Evangheliile canonice acceptate de biserică, pentru a se completa acest hiatus neașteptat și derutant din biografia lui Iisus, s-au scris două Evanghelii ale copilăriei lui Iisus și anume Evanghelia după Iacob, cunoscută și sub numele de Protoevanghelia lui Iacob sau Evanghelia copilăriei lui Iisus și care este o evanghelie apocrifă, adică o evanghelie atribuită altui autor decât celui adevărat sau a cărei autenticitate este îndoielnică, scrisă probabil în jurul anului 145 e.n., fiind în circulație în secolul II după Hristos, și Evanghelia copilăriei, după Toma, care a circulat până în secolul al IV-lea după Hristos, ele aduc detalii despre Fecioara Maria și povești pline de fantezii despre minunile săvârșite de Iisus pe când era copil, dar aceste amănunte au fost excluse din versiunea oficială, canonică, finală a Noului Testament.

 Evanghelia după Luca are doar două versete 39 și 40 despre copilăria lui Iisus petrecută pe locul unde vizităm noi biserica asediată de pelerini din toată lumea, dar mai ales și de alte multe grupuri de pelerini români, ceea ce ne bucură, îi salutăm cu drag și ei ne răspund și ne spun de unde au venit într-o comuniune caldă, de prețuire reciprocă. Înclin să cred că pelerinajele și rugăciunile acestor compatrioți de pe tot cuprinsul României fac bine țării noastre, ferind-o de multe pericole  mortale. Rugăciunile pelerinilor români ajunși în Țara Sfântă, după multe eforturi financiare și după multe sacrificii și eforturi trupești, dar și dezlegări sufletești, leagă prin fire nevăzute patria noastră minunată de Patria Cerească. Ni se povestește aici despre copilăria lui Iisus, despre episodul în care evanghelistul Luca relatează incidentul care a avut loc pe când Iisus avea doar 12 ani și când acesta, fără știrea părinților Săi, Iosif și Maria, a rămas în templul din Ierusalim după Paștele evreiesc. Părinții Iosif și Maria se întorc să îl caute îngrijorați și, într-un final, îl găsesc tăifăsuind liniștit cu bătrânii templului, care sunt uluiți și impresionați de cunoștințele lui biblice și care se minunau de priceperea și răspunsurile lui (Luca  2:47) Când părinții îl iau la rost pe copilul Iisus, Acesta le răspunde senin, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic: Oare nu știați că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? (Luca, 2:49).

(Va urma)