Biroul judeţean al Vetrei Româneşti, întrunit în şedinţa din 16 martie a.c., a analizat evenimentele care au avut loc în Oradea, în data de 15 martie, şi constată cu regret că sărbătorirea zilei de 15 martie este folosită ca prilej de propagandă iredentist- şovină şi revizionistă, de natură a deteriora relaţiile care trebuie să existe între toţi cetăţenii României, indiferent de etnia lor.

Festivităţile organizate la 15 martie a.c., la Oradea, de UDMR au urmărit destabilizarea României prin clamarea autonomiei teritoriale a inexistentului "Ţinut secuiesc" din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş.

În istoria noastră, din păcate, momentele de demnitate pot fi numărate pe degete. De trădare au pierit însă Burebista, Decebal, Mihai Viteazu, Brîncoveanu, Ion Vodă cel Cumplit, Vlad Ţepeş, Tudor Vladimirescu, Horia-Cloşca şi Crişan, Bălcescu, A.I.Cuza, Ion Antonescu, Ceauşescu.

Faptul că de 15 martie tradiţia sărbătoririi zilei naţionale a Ungariei a fost încălecată de tradiţia arborării steagului autonomiei face parte deja din recuzita repetiţiilor de fiecare an. Sigur că declararea oficializării limbii maghiare de către liderii minoritarilor unguri nu este un act cu consecinţe juridice.

Stimate domnule primar,

În calitate de orădean doresc să îmi exprim dezacordul faţă de proiectul de înlocuire a Podului de Pontoane cu un pod rutier. Îl cunosc şi îl respect pe arhitectul care în anul 1982 a propus construirea unui pod rutier în zona Podului de pontoane, prin urmare nu consider că susţinerea acestui proiect e cauzată neapărat de rea-voinţă. Consider însă că realizarea lui acum ar fi o eroare, de aceea primăria trebuie să îl abandoneze. Dacă în anul 1982 acest pod ar fi fost poate folositor, în anul 2010, când în Oradea există alte trei poduri rutiere cu 4 benzi de circulaţie, iar Podul Densuşianu va fi şi el dublat la 4 benzi, construcţia acestui pod nu se mai impune, împotriva acestui proiect vorbind mai multe considerente pe care le prezint pe scurt.

Mişcarea sindicală din România a dat de multişor ortul popii. Au mai rămas câteva fantome gălăgioase, fără nicio putere reală. Ani la rândul liderii de sindicat s-au învârtit de afaceri prospere, ajungând de cealaltă parte a baricadei, nişte veritabili capitalişti. Au manevrat salariaţii după bunul plac, promiţând că le vor apăra interesele, dar i-au abandonat imediat ce li s-a întins un pumn consistent de biştari. Unul chiar s-a visat Luceafărul huilei şi s-a jucat de-a „haiducii lu' Şapte Cai", dar a eşuat în puşcărie, iar sindicatele miniere s-au fărâmiţat. România nu mai are mişcare sindicală adevărată, iar trepiedul pe care se fundamentează relaţiile economice, patronate-guvern-sindicate, s-a dezechilibrat iremediabil.

Statul este un cadru organizatoric al unui popor sau al unei societăţi, în cazul societăţilor multinaţionale, cum a fost URSS, Imperiul Habsburgic etc. Deci, un cadru organizatoric şi doar atât. Acest cadru organizatoric poate fi emanaţia poporului respectiv (şi doar în cazul statelor naţionale) sau poate fi impus din afară sau de alte forţe. Astfel, românii ardeleni se găseau în Imperiul Habsburgic fără voia lor, iar statul habsburgic nu reprezenta o emanaţie, o doleanţă sau o aprobare a lor.

Un venerabil orădean, profesor de filozofie-istorie şi încadrat în structurile de elită ale PCR, a pătimit 20 de ani din cauza unei scrisori în care îl critica pe Nicolae Ceauşescu. Misiva a fost expediată prin poştă şi a primit număr de la Registratura Comitetului Central al PCR pe 9 august 1969, taman când pregătirile pentru organizarea celui de-al X-lea Congres al PCR erau în toi. "Spre regretul nostru, cultul personalităţii în floare al lui Ceauşescu pune în pericol abolirea monarhiei (...) viitorul Congres, sau alt for, urmează să proclame dinastia Ceauşescu ca succesoare a fostei dinastii de Hohenzollern. Dar această dinastie Ceauşescu este de un grad accentuat de mistificare, zeificare, care, să ne fie cu iertare, un om cu mintea sănătoasă n-ar putea accepta", scria Florian Vlaicu delegaţilor la Congres...

Trăim în România şi nu ne plictisim niciodată. Un primar cu simţul umorului - dar şi al măsurii - foarte bine dezvoltat a început să planteze indicatoare de circulaţie cu beţivi în patru labe. Să ştie tot şoferul care îi traversează localitatea că singurele patrupede cu care se poate intersecta pe şosea sunt doar cele bine afumate în birturile urbei. Năstruşnica măsură ar putea fi adaptată şi în Bihor, pe şoselele sparte şi pline de gropi din cele patru zări ar putea fi montate, din loc în loc, indicatoare "Atenţie, urmează asfalt!". Pe corsoul orădean primarul Ilie Bolojan ar putea ordona plantarea unor tăbliţe cu "Atenţie, cad bolovani", iar la şantierul Muzeului, Radu Ţîrle ar putea fixa un "Interzis Selina" sau "Chiriac, sfârşit de prioritate".