Pentru toată lumea este evident fenomenul globalizării. Iar ca perspectivă, cel puţin la ora actuală, acesta pare un proces definitiv. Evoluţia tehnico-ştiinţifică nici nu permite o altă concluzie logică. Economic această globalizare are, la rându-i, nişte efecte la fel de vizibile. Producţia de bunuri se comasează pe branduri. Câte un bun de consum se produce pe plan mondial sub câteva mărci, care şi ele se împuţinează, generând monopoluri periculoase. Acest fenomen este o problemă politică şi socială extrem de importantă şi de dură, dar ea nu este de nasul ţărilor mici şi nu face obiectul acestui articol. De reţinut că nimeni (mă refer la economii naţionale) nu mai produce, orice şi de toate, în primul rând, pentru că nu are cum face faţă concurenţei mastodonţilor. A produce doar pentru o piaţă internă înseamnă izolare şi pierderea capacităţii de performare a produselor, autoeliminându-te de pe piaţă. Acest lucru nu l-au înţeles Ceauşescu şi acoliţii.

Pentru a cumpăra bunăvoinţa locuitorilor de pe strada Sovata şi de pe strada Oneştilor, care vor fi vizibil afectaţi de construcţia unui nou pod rutier în această zonă, primarul Ilie Bolojan le promite includerea blocurilor lor în programul de reabilitare termică, ceea ce va ridica şi mai mult costurile estimate pentru această investiţie.

De câte ori se deteriorează unele lucruri care ating fibra intimă a societăţii noastre, prin părţile Bihorului se găsesc nişte inşi, bine intenţionaţi de altfel, care ne îndeamnă să facem o chetă ca să-i durăm o statuie lui Menumorut.

Compania americană Bechtel, constructorul Autostrăzii Transilvania, a decis să renunţe la o parte dintre angajaţi. Peste 700 de persoane dintr-un total de 1.900 angajaţi vor fi concediate începând cu luna mai. Motivul invocat este volumul insuficient de lucrări pe care îl finanţează Guvernul României prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. Angajaţii disponibilizaţi vor primi plăţi compensatorii echivalente cu două salarii de bază. De pe şantierul bihorean de la Chiribiş vor fi concediaţi 200 de muncitori. În acelaşi timp, însă, sindicatul "Transilvania" din cadrul companiei a început o campanie de strângere de semnături pentru a cere în instanţă anularea concedierii colective.

Ca să fim clari, începem cu definiţiile acestor două concepte. Dicţionarul afirmă: birocratism = sistem, metodă de conducere sau de activitate în probleme publice, caracterizat printr-un stil de muncă formalist, strict administrativ, dominat de preocuparea exagerată pentru lucrările de birou, pentru aspectele secundare, formale ale problemelor. Redundanţă = 1. exces de informaţie transmisă faţă de strictul necesar; 2. abundenţă inutilă de cuvinte sau de imagini pentru redarea unei idei.

Un singur vulcan a strănutat mai serios şi întreaga lume a fost dată peste cap. Dependenţa de tehnologie a omului modern şi-a arătat limitele: câteva mii de curse aeriene anulate, pierderi financiare uriaşe, turişti şi oameni de afaceri cu nervii la pământ. În mai puţin de un secol de când avioanele au scurtat lumea şi în bagajul nostru genetic a apărut gena zborului fără aripi, omul modern a suferit, de fapt, o involuţie. S-a îndepărtat de natură şi a uitat să trăiască în armonie cu ea. Tehnologiile mileniului trei i-au permis să devină un egoist ignorant care a rămas pe peronul aerogărilor cu biletele de avion în mână, bombănind în faţa camerelor tv împotriva guvernelor lumii care au permis unui vulcan neserios să pufăie fum şi cenuşă în atmosferă.

Eliberarea celor trei "răstigniţi", judecătorul Costiniu şi oamenii de afaceri Locic, Căşuneanu era oarecum inevitabilă. Televiziunile deja scoseseră la înaintare tot felul de magistraţi care plângeau de dorul judecătorului Costiniu, ca să nu mai vorbim de scena cătuşelor împerecheate care a produs o victimizare în plus. La un moment dat ai senzaţia că DNA-ul sunt regizorii, iar victimele şi cei din studiourile televiziunilor sunt actorii.

La ora actuală se poartă adevărate războaie internautice şi nici noi înşine nu suntem în afara unor asemenea agresiuni. Dar să concretizez ceea ce afirm. Circulă între diversele grupuri de internauţi, un colaj de splendide imagini din Deltă, din câmpii, din munţi, din întreaga natură a României, fără comentarii, doar imagini. Nimic despre vreo frumuseţe realizată de mâna omului, ceva care legitimează o populaţie. În final, o imagine cheie: populaţia. O căruţă, cu roţi de cauciuc, trasă de două mârţoage, iar în căruţă un el şi o ea şifonaţi, cu trăsături antropometrice, aparţinând unor populaţii care îşi duc viaţa în căruţă, traversează un râu ce traversează o pajişte, fără drumuri, fără cărări. Este prin conotaţie un stimul subliminal. Vă aduceţi aminte de acea pervers antiromânească zicere "frumoasă ţară, păcat că e locuită"?