Andropov şi Cernenko, doi politicieni răpuşi de boală


În 1982, stagnarea economiei sovietice era evidentă. URSS ajunsese să importe cereale din SUA, fără ca acest fapt să determine o schimbare în sistemul economiei planificate centralizate. A existat o perioadă de tranziţie între perioadele Brejnev şi Gorbaciov, cu unele elemente de reformă începute însă încă din 1983.

Iuri Andropov, conducătorul cu mână de fier şi sănătatea şubredă

La două zile de la moartea lui Brejnev a fost anunţată alegerea lui Iuri Andropov în funcţia de Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Odată ajuns la putere, Andropov a trecut rapid la promovarea în funcţii de conducere a propriilor aliaţi. În iunie 1983, el şi-a asumat postul de Preşedinte al Prezidumului Sovietului Suprem, devenind astfel şeful statului. Lui Brejnev i-au fost necesari 13 ani pentru a accede la acest post. În perioada scurtă în care a fost la conducerea URSS-ului, Andropov a schimbat peste jumate dintre miniştrii sovietici şi dintre primii secretari republicani ai partidului şi mai mult de o treime dintre şefii de departamente ai aparatului conducător al Comitetului Central. El a schimbat pe liderii în vârstă cu unii mai tineri şi mai dinamici. Capacitatea lui Andropov de a reforma aparatul conducător al partidului şi al economiei a fost grav afectată de sănătatea precară a liderului sovietic, ca şi de influenţa rivalului său, Constantin Ustinovici Cernenko, şeful de cadre al Comitetului Central. Politica internă a lui Andropov a urmărit restaurarea ordinei şi disciplinei în societatea sovietică. El a evitat reformele politice şi economice radicale, promovând în schimb o politică a onestităţii crescute în politică şi experimente economice timide, similare cu cele asociate reformelor lui Kosîghin. În tandem cu aceste experimente economice, Andropov a lansat o campanie anticorupţie care a atins vârfurile guvernului şi partidului. Andropov a încercat de asemenea să întărească disciplina muncii. În domeniul afacerilor externe, Andropov a continuat linia politică brejnevistă. Relaţiile americano-sovietice s-au deteriorat rapid în martie 1983, când preşedintele Ronald Reagan a numit Uniunea Sovietică "Imperiu al răului". Sovieticii au reacţionat imediat criticând anticomunismul "belicos, lunatic" al lui Regan.
Sănătatea lui Andropov s-a deteriorat rapid, el decedând în februarie 1984, după ce nu mai fusese văzut în public mai multe luni. Cea mai importantă moştenire care a lăsat-o a fost descoperirea şi promovarea lui Mihail Gorbaciov. Începând din 1978, Gorbaciov a avansat în doi ani până la statutul de membru plin al Biroului Politic. Responsabilităţile sale în domeniul cadrelor de partid i-au permis să distribuie favoruri şi să-şi creeze legături care s-au dovedit utile atunci când s-a pus problema alegerii Secretarului General. În occident exista convingrea că Andropov îl pregătea pe Gorbaciov să preia funcţia supremă în stat. Totuşi, deşi Gorbaciov a ocupat funcţia de adjunct al Secretarului General de-a lungul întregii perioade de boală a lui Andropov, funcţia supremă în stat a fost ocupată de altcineva în 1984.

Perioada Cernenko, scurtă şi neconvingătoare

La 72 de ani, atunci când, după lungi discuţii, i-a succedat lui Andropov, Constantin Cernenco era deja un om bolnav şi incapabil să joace un rol hotărâtor în luarea de decizii. Totuşi, perioada scurtă cât a fost la putere a adus câteva schimbări politice importante. Schimbările de personal şi investigaţiile legate de corupţie au încetat. Cernenko a fost apărărtorul unor investiţii crescute în domeniile industriei bunurilor de larg consum, serviciilor şi agriculturii. În această perioadă, represiunea KGB a disidenţilor sovietici a crescut.
Deşi Cernenko a cerut reluarea politicii de destindere, s-au făcut prea puţine progrese pentru apropierea poziţiilor divergente ale principalilor actori de pe scena politică mondială. Uniunea Sovietică a boicotat Olimpiada de vară din 1984 din Los Angeles, ca răspuns la boicotul american din 1980 a Olimpiadei de vară de la Moscova. În vara anului 1984, Uniunea Sovietică a împiedicat o vizită în Germania de Vest a liderului est-german Erich Honecker. Luptele din Afganistan s-au intensificat, dar, târziu în toamna anului 1984, între SUA şi URSS a intervenit un acord pentru reluarea discuţiilor pentru controlul armelor la începutul lui 1985.
Starea proastă a sănătăţii lui Cernenko au pus acut problema succesiunii în fruntea statului sovietic. Cernenko i-a asigurat lui Gorbaciov o poziţie înaltă în partid care i-a permis acestuia din urmă să aibă o mare influenţă în Politburo. Gorbaciov a fost suficient de priceput pentru a câştiga sprijinul influentului ministru al afacerilor externe Andrei Gromîko în lupta pentru succesiune. Când Cernenko a murit în martie 1985, Gorbaciov era cel mai bine poziţionat candidat în cursa pentru şefia Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.