Există o senzaţie din ce în ce mai prezentă în anumite segmente ale vieţii sociale şi, din păcate, chiar intelectuale, conform căreia românii transilvăneni au dat dovadă la 1 Decembrie 1918 de neînţelegere a mersului lucrurilor şi au luat decizii care nu le-au făcut bine, urmând a le regreta.

Forţând nota cu mitingurile pro-Cioloş, liberalii şi-au cam luat-o în barbă. Acum o săptămână, când urmau să aniverseze un an cu „guvernul lui”, în Piaţa Victoriei s-au adunat doar patru-cinci fani ai premierului, din cei 12.400 care se declaraseră interesaţi de eveniment pe liniile de socializare.

Toată lumea a văzut, sau auzit, despre așa-zisul joc „alba-neagra”, de fapt, o scamatorie de cea mai ordinară speță destinată a zăpăci fraierii și a le lua din buzunare.

În plină campanie, Alina Gorghiu se plânge că liberalii stau prost cu banii. Imediat apare şi zvonul că s-a pus un bir nou la partid. Trebuie adunaţi, de urgenţă, vreo 165.000 de euro. Păi, dacă puterea e o afacere, trebuie să renteze, nu-i aşa? Pe urmă văd ei de unde scot „dobânda”...

Povestea celei de-a doua reunificări a Basarabiei cu România a fost cel mult subiect de bancuri pentru stăpânul cu centură neagră la judo de la Kremlin. Acum, când sistemele politice liberale occidentale încasează lovituri putiniste demolatoare, însăşi democraţia este strânsă la piept şi tăvălită în dansul ursului. A ursului siberian.

Este foarte greu să demonstrezi că o ofertă care sună îngeresc „vreau să te ajut” este de fapt îmbrățișare de șarpe care caută poziția să muște sau chiar că vrea să facă bine, dar face rău. Dar, ca om matur, trebuie să știi că atunci când fructul sau leguma are pete negre ori își schimbă culoarea, vei găsi aproape sigur în interior putregaiul care nu dă alte semne.

România, altădată „Grânarul Europei”, importă azi mii de tone de pâine congelată. Aici ne-au adus, în 26 de ani. Suntem piaţă de desfacere pentru orice şi târg de „sclavi” pentru oricine.

S-au „trump-it” cu toţii? Nicidecum, asta este democraţia, iar în lamentările presei controlate de establishment-ul american – de fapt mondial – se cântă prohodul unei epoci care a încercat să spele omenirea pe creier. În faţa pericolelor şi a unui viitor tot mai nesigur, oamenii vor căuta întotdeauna un lider care să-i conducă. Un jupân.

Aflat în vizită de lucru la Târgu Jiu, preşedintele Iohannis a găsit de cuviinţă să se odihnească pe unul din scaunele ce înconjoară Masa Tăcerii. „Ce mai freamăt, ce mai vuiet”, cei „vânduţi” pesedeului l-au cocoţat pe Coloana Infinitului, pe Poarta Sărutului, l-au pus la braţ cu Cuminţica Pământului...

O postare pe o reţea de socializare a aruncat în aer aşa-numita „social media”. Pe Facebook sau Twitter, pe bloguri de toate soiurile care se autonumesc pretenţios „presă on line” sunt postate zilnic mii de trăznăi cu pretenţie de ştiri. Scăpate din haznaua minţii, îmbrăcate într-un limbaj violent sau deocheat, nu caută decât audienţă pe tărâmul în care „Like” este zeul atotputernic.