În "anii de glorie" ai revendicărilor imobiliare întemeiate pe consacrarea celebrului principiu "restitutio in integrum", adaptat la realităţile României de azi, au revenit în oraşul nostru persoane care nu mai fuseseră în Oradea de zeci de ani.

Consiliul Judeţean Bihor a accesat în 2006 un grant de 474.044 euro, fără TVA, în cadrul programului PHARE CBC, care, printre altele, presupune şi construirea unui imobil care să adăpostească primul incubator de afaceri din Bihor. Proiectul care impune ca viitoarea construcţie să fie recepţionată pâna pe iulie 2008 este din start compromis, atâta vreme cât firma CIAC - patronată de controversatul om de afaceri Ioan Mintaş, culmea!, chiar "prim-vicepreşedinte al IMM-urilor", cum se recomandă - care a câştigat licitaţia privind ridicarea imobilului pe strada Armatei Române, nici măcar nu a turnat fundaţia. Mai mult, terenul atribuit în perimetrul Bibliotecii Judeţene şi al noului sediul al Muzeului Ţării Crişurilor, în cele două luni de la predare, nici nu a fost eliberat de vechile construcţii. Ieri, niciun muncitor al firmei CIAC nu era prezent pe şantier, doar jumătate din vechiul punct termic fusese demolat.

Câteva sute de oameni cu baloane s-au uitat la nişte duzine de persoane aflate pe o scenă şi au ascultat un fel de discurs supărat al preşedintelui, într-un decor dichisit şi pregătit pentru o asistenţă numeroasă. Duhul prinţului Unirii nici nu s-a arătat pe la Iaşi şi unitatea a plecat un pic.

Anul 2008 este un an de luptă pentru premierul actual şi pentru formaţiunea liberală. Vor avea diverse oportunităţi, şanse, ocazii de afirmare, premierul nefiind schimbat niciodată, încheindu-şi mandatul cu bine. Premierul va fi cel mai recomandat candidat pentru formaţiunea liberală la alegerile prezidenţiale din 2009. Cel mai popular şi cu cele mai multe şanse din interiorul formaţiunii sale. Va fi ales de multă lume.

Zilele trecute, am putut urmări la emisiunea lui Robert Turcescu, de la Realitatea TV, cu Adrian Păunescu şi Costi Rogozanu pe post de invitaţi, încă un episod din procesul început acum câţiva ani de zile de "Dilema Veche", de demitizare şi denigrare a marelui poet naţional.

Sintagma "dosarul cauzei" mi se pare a fi picătura care a umplut paharul. Paharul prostiei politicienilor, analiştilor şi comentatorilor politici. Totul a pornit de la situaţia creată în urma deciziei preşedintelui României de a cere urmărirea penală a nu mai puţin de opt foşti şi actuali miniştri. Nu le plâng de milă.

Iată că am ajuns în anul de graţie 2008, împlinind cel de-al cincilea ciclu electoral de democraţie originală românească. Răposatul profesor Brucan - cel despre care se spunea că ajunsese să ţină sute de prelegeri în medii universitare din SUA, Israel, Marea Britanie şi alte state emblematice ale lumii "civilizate" spre care tindem, fără a fi el însuşi licenţiat al vreunei universităţi - prevestise la finele anului 1989 că poporul român (celebrul "stupid people", cum se grăbise să-l califice sus menţionatul staroste al puzderiei de analişti politici, care, cu niciun chip, nu mai vor "să se dea jos de pe sticla televizorului", chiar şi când se discută despre timpul probabil) are nevoie de douăzeci de ani pentru a învăta democraţia.

Cazul Elodia s-a transformat dintr-o speţă juridică serioasă într-un serial grotesc, în care personajul principal a devenit din victimă, subiect al glumelor macabre, ancheta degenerând până la limita principiilor de bază în drept, cu urmări penale, sociale şi morale.

Direcţia Naţională Anticorupţie a atacat frontal nelegiuirile din fotbal, pentru că nu mai puţin de 10 oameni grei din branşă ar fi prejudiciat cluburile cu 10 milioane de euro, bugetul de stat cu 1,7 milioane de euro şi Federaţia Română de Fotbal cu 600 de mii de euro.