Ministrul demisionar al Educaţiei a remis Parlamentului, ieri, Raportul anual despre starea învăţământului, în care atrage atenţia asupra slabei finanţări şi calităţii slabe a educaţiei, subliniind că rezolvarea problemelor depinde de susţinerea politică şi financiară asigurată sistemului. Raportul scoate în evidenţă problemele grave pe care le are educaţia, cea mai importantă fiind subfinanţarea de la buget, fapt care l-a şi determinat, de altfel, pe ministrul Educaţiei, Mircea Miclea, să-şi dea demisia de onoare, după aprobarea de către Guvern a proiectului de buget pentru 2006. Astfel, deşi media europeană a alocaţiilor pentru educaţie este de 5,22 la sută din PIB, iar în cazul noilor state membre UE este de 5,31 la sută, în România s-a perpetuat o finanţare de patru la sută. Potrivit reprezentanţilor MEdC, fără cinci la sută din PIB, "sistemul naţional de învăţământ nu mai poate face nici un pas înainte". Calitatea educaţiei este o altă problemă, pentru că rezultatele la testele internaţionale arată că sistemul de învăţământ românesc este la nivel mediu ori sub media OECD. "Aceste rezultate spun mult mai mult despre funcţionarea intrinsecă a sistemului decât spun rezultatele excepţionale ale olimpicilor care, în mare măsură, se datorează calităţilor personale şi nu performanţelor sistemului. În aceste condiţii, implementarea mecanismelor de asigurare a calităţii la nivel de sistem şi la nivel de instituţie devine o necesitate", afirmă autorii raportului. A treia problemă la care se face referire în raport vizează descentralizarea, care "trebuie continuată ferm, printr-o strategie coerentă". Toate deciziile importante privind personalul şi execuţia bugetară trebuie să ajungă la nivelul şcolii şi apoi la cel al consiliului local. Descentralizarea este principala cale de raţionalizare a reţelei şcolare (care a ajuns în mediul rural la un raport de zece elevi/profesor) şi de reducere a costurilor. În premieră, raportul face o analiză detaliată a sistemului de învăţământ pe baza unui set naţional de indicatori, elaborat conformi sistemelor internaţionale. Implementarea cu succes a măsurilor şi a planurilor de acţiune care decurg din raportul respectiv ar implica, potrivit specialiştilor, două condiţii: susţinere politică şi susţinere financiară. "Rămâne să decidem dacă avem maturitatea investirii în educaţie - aşa cum o fac toate ţările europene - sau dacă ne vom pune speranţele în geniul olimpicilor sau în apostolatul profesorilor, plătind mai târziu costurile imense ale unei astfel de decizii", adaugă ministrul demisionar, care precizează că înţelege să-şi îndeplinească toate obligaţiile care îi revin până la numirea noului ministru.