Viața ca o troacă. Musai, iar începem cu Șoșoacă. S-a dus „diva” la forumul lui Putin. Și ea și el se simt singuri, aspiră la mai multă atenție. Ea s-ar putea bucura de „atenția” procurorilor. Ar fi un act de igienă publică. Poprită, pentru o vreme, într-o garsonieră cu confort redus, coana Șoșo n-ar mai vorbi în numele țării care, numai dacă e nebună și a uitat tot ce a pătimit din pricina „fratelui de la răsărit”, i-ar putea face ochi dulci dictatorului fără Dumnezeu care trimite bezele „fraților ortodocși din România”. * Parlamentarii maghiari au votat, în unanimitate (!), să-și taie 40% din salarii. Aviz „bolojanilor” așa începe reforma! Asta dacă nu cumva ești din tagma celor care cred că ipocrizia poate salva România... * Alfred Simonis, președintele CJ Timiș, un pesedist cu multă dare de mână, s-a legat de felul în care se îmbracă useriștii. „Te uiți la ei cum se îmbracă și îți dai seama cum arată orașul”, a spus șeful administrației bănățene. Simțindu-se vizat, primarul USR al Timișoarei, Dominic Fritz a zis, la rândul său, că pesediștii poartă pantofi la preț de trei salarii și ceasuri scumpe cât un apartament, pe care și le compară la chiolhanuri. În lipsă de altă preocupare, fiindcă nici nu poate fi vorba de vreo guvernare, clasa politică vorbește despre modă, își prețăluiește ceasurile și socotește cât fac pantofii adversarilor. Unde sunt vremurile în care „modestul” Adrian Năstase număra doar ouă?! * Cu fiecare zi și în ciuda declarațiilor sale optimiste, premierul desemnat a spus că va avea, în parlament, voturile necesare învestiturii, Eugen Tomac era tot mai departe de Palatul Victoria. PNL și USR i-au spus, diplomat, dar răspicat, nu. UDMR a transmis că nu votează niciun guvern din care nu face parte, dar n-a propus niciun ministru. *(Nu e curios cum AUR și UDMR spun același lucru, anume că guvern fără ei nu se poate?) Iar, PSD, ca să nu pice de „prostu` clasei”, l-a tratat și el pe Tomac cu refuz. Doar „Minoritățile” și aleșii de pripas, ăia care, în caz de anticipate, nu mai văd parlamentul decât în poze, păreau a fi dispuși să-și dea votul pentru premierul lui Nicușor Dan. A fost, am zice noi, Im-Pas în doi! * De altfel, zona „reformatoare” a eșichierului politic, PNL și USR, îi reproșa lui Tomac că ar fi o marionetă pesedistă și că guvernul propus de el e, „din umbră”, al PSD. Pe scurt, scena politică arată cam așa: păpușarul Grideanu, trage sforile care-l pun în mișcare pe Nicușor Dan. Și, la rândul său, premierul desemnat, mai nou Adrian Veștea, e „jucat pe sfori” de președinte. Țara ca o scenă, te ia cu migrenă! * Numa` ce-i drept și Tomac a început cu stângul. Auzi idee la dumnealui, să schimbe tot eșalonul doi al guvernării: secretari de stat, prefecți, subprefecți... Te miri că s-au înfuriat toți?! Când e vorba de ciolan: pesediști, peneliști, useriști, udemeriști... se au ca frații! Și, mă rog, de unde găsea Tomac atâția tehnocrați, sute?! Cum de unde, din partidul prezidențial! *

Țară vai și amar, caut guvern responsabil!

Mai, mai, că ai fi de acord cu cei care spun că, dat fiind contextul politic, realitatea e că nimeni nu vrea să guverneze. Cea mai deșteaptă mișcare pe care putea s-o facă Eugen Tomac a fost să-și depună mandatul. Cotroceni post-restant. * Că de aia s-a enervat și Nicușor. Președintele a ieșit, pe seară, pe la mijlocul săptămânii, să urecheze partidele. Le-a cerut să lase de-o parte calculele electorale, demagogia și abordările politicianiste, să negocieze serios, să se implice, fiindcă țara are nevoie de guvern. Credeți că lu` alde: Grindeanu, Bolojan ori Fritz, le pasă? Ei aș, nu fi copil sau, vorba lui Sorin, cară-te acasă! * „Am constatat că partidele nu mai discută între ele. (...) Puțin le pasă românilor de dezbaterile noastre electorale, românii vor guvernare”, a zis, mai apăsat decât îi stă-n fire, șeful statului. Ei și? Relația e biunivocă; românilor nu le pasă de politicieni, dar nici politicienilor de români. În acest moment situația din politica românească e foarte clară; fiecare cu aia a mă-sii! * Cică, în situația asta fără ieșire, președintele avea și un „plan B.2”. Nu e prea clar care e acesta, dar toți vorbeau despre el. Una din puținele idei care au o oarecare consistență ar fi aceea conform căreia Nicușor Dan ar urma să „reunească partidele”. Să ce?! În ce, în Marea Adunare Națională?! Ce dilemă de rahat, un singur partid sau lovitură de palat?! Cine știe, până să-și facă Bolojan partidul pro-reformă despre care s-a tot vorbit, poate Nicușor îi ia fața și face „partidul unic”? * Încă mai sunt și alte voci. Încă... În ciuda lui Bolojan și chiar a partidului, Alin Tișe, președintele liberal al administrației județului Cluj, vrea la guvernare. „Pesedistul” de la Cluj zice iar că, pentru PNL, opoziție e sinonim cu dispariție. Tișe bate șaua, să priceapă Bolo, zicând că „greii partidului” au decis, la supărare, să pună PNL într-o situație dificilă. Concluzionând că, fără PSD nu se poate, liderul liberal își îndeamnă colegii să revină la ciolan. Aripa Bolojan e de neclintit, ca un bolovan. *

Prinde Gânju, dă-i mandatu`!

Ca de fiecare dată, sunt și vești bune. Desigur, și astea după specificul românesc. Aflăm, cu o mare ușurare, că criminalul Emil Gânj a fost condamnat la închisoare pe viață. Mai rămâne să-l prindeți, fraierilor! De aproape un an, ucigașul din Mureș dă cu flit Poliției Române. Bine că ministrul e încă același... * Alte vești bune. Considerând că o carieră sub arme ar fi devenit neatractivă, ministrul Apărării cere mărirea cu 30% a salariilor tuturor cadrelor militare. Păi, nu era vorba să se taie din cheltuielile statului? Era, dar numai de la „unii”. În actualul context geo-politic, complicat și delicat, soldatul trebe` motivat. Să vedeți când s-o întoarce Bolo la putere, atac la baionetă. Taie tot, pân` la cașchetă! * Cu liberalii ne-am lămurit. Cum s-ar zice sunt consecvenți; nu votează noul guvern. De fapt, ar fi fost mai simplu să anunțe că PNL nu votează decât un guvern Bolojan. Echipa propusă de Tomac, spunea președintele partidului, e o „formulă paravan pentru a scuti PSD de răspundere”. Bolojan vede pesediști (și șobolani!) peste tot și ceea ce e cel mai grav e că (cam) are dreptate. Acu` să-l vedem pe bihorean, i-a dat Nicușor „nucleara”! Va vota PNL un guvern atât de politic încât e condus de un liberal? Poare, măcar o parte... * Constatând că liberalii i-au luat pe useriști „fără acte”, Kelemen Hunor suferă din gelozie. Prea multă cochetărie... strică, în politichie! * Când le-a spus liberalilor să-și ia „ayatollahul încruntat” și să plece, Sorin Grindeanu avea dreptate. Dar asta, numai și numai, cu condiția să vină el, cu rânjetu-i serafic și tembel, să preia guvernarea. Ce dramă pe țara asta, să aibă de ales între un veșnic încruntat și un rânjit, amândoi incurabili! Pe bune, s-au terminat oamenii normali? * Am dat de dracu`, Șoșo a făcut șpagatu`! S-a întâmplat, în realitate, ceea ce în politică ea face demult. Muza suveraniștilor s-a antrenat mult pentru această performanță. Cam de când stă crăcită pe axa București – Moscova. Când gimnastica devine exercițiu de frondă la adresa statului, politica e joc pentru femeia-bărbat, Van-Damma noastră de pe Dâmbovița . * Propus pentru funcția de ministru al Culturii în fantomaticul guvern Tomac, universitarul Papahagi a aruncat prosopul mai înainte să treacă examenul parlamentului. O mică trădare pricinuită, se pare, de „conflictul politic și instituțional...”. Adică, „această lehamite”, pe care chiar poți să i-o  înțelegi. * La ordinea zilei. Cică oștirea are sau avea până de curând, un „spor de dronă”, 40% din salariul de bază. La început a fost vorba ca numai cadrele pregătite în utilizarea noilor tehnologii să primească acești bani, dar, mai pe urmă, ca orice prost obicei, plata s-ar fi generalizat la întregul personal militar. Ce au unii apeviști cu drona nimeni nu știe, nici măcar ministrul Miruță. Asta nu-l împiedică să mai ceară 30%. „La plăcinte, înainte...”! * Apropo de sporuri, vă mai amintiți cum a învrăjbit prim-ministrul o țară, anunțând ritos că bugetarii primesc nu mai puțin de 151 de sporuri. Ei bine, e o minciună! Un ziarist adevărat a stat și le-a numărat. De fapt, sunt doar 38. Dar ce, parcă mai contează, Bolo încă guvernează! *

Consiliul Sponsorilor Minciunii

CSM a dat publicității o listă neagră, care conține numele  a sute de persoane, instituții, presă, organizații neguvernamentale, acuzate că ar fi colaborat la o adevărată campanie de „denigrare” magistraților, menită – cum altfel?! – să lezeze independența justiției. Mai rău, ca într-o țară de „tristă amintire”, judecătorii cer Jandarmeriei lista celor care au participat la protestele iscate de dezvăluirile recorder.ro. De bună seamă, pasul doi ar fi să ceară Poliției arestarea tuturor vinovaților. Pe listă apar, printre multe altele, nume ca al Ilie Bolojan și al Oanei Gheorghiu, vinovați desigur că au atentat la  privilegiile castei. Presa e vinovată de a fi publicat, în ultimul an, 405 „articole negative despre justiție”. Iar ONG-urile sunt de-a dreptul „ostile” sistemului! Vă imaginați o dictatură a robelor negre? Ce facem, relansăm industria de ghilotine? Să fii, în sinea ta, un dictatori și să ajungi judecător?! Picați la Constituțional, toți semnatarii nu au ce căuta în Tribunal! * Comuna botoșeneană Șanta Mare nu are apă, nici canalizare... dar are toate șansele să devină echivalentul românesc a „Tour de France”, că doar s-au băgat 500.000 de euro în piste de bicicletă! Primarul Cristian Anton spune că e fericit, pe pista lui circulă copii cu bicicleta și bunici „cu bastonul”. Vai de mine, pericol de accidente! Ce să facă bieții bătrâni, dacă nu au trotuare. * Așa blajin cum părea în primele (și ultimele) sale zile, Tomac s-a burzuluit el la clasa politică. De înțeles, dar parcă, totuși, nu se face. Oricum, nu i-a folosit la nimic. * 180.000 de lei pe an plătește Parlamentul, pentru dezinsecție și deratizare. Mult, domn-le, mult. Și degeaba! E plin locul de ploșnițe și de căpușe. De „șobolani” ce să mai vorbim... Ask Bolo! * Eugen Tomac a publicat sâmbătă programul de guvernare și lista cabinetului său. Băiatul ăsta chiar se lua în serios!? Ei, aș, se îmbăta cu apă rece! Păcat. Duminică, Nicușor l-a lăsat fără mandat. * În țara lui „Trădare să fie, dar s-o știm și noi”, apariția unuia ca Adrian Veștea era o chestiune de zile. A durat puțin mai mult doar pentru că președintele Nicușor Dan e mai calculat la socoteli. Adică, e mai încet, ca ardeleanu`. * Prim-vicepreședinte al PNL, președinte al CJ Brașov, Adrian Veștea a acceptat nominalizarea în funcția de premier, rupând frontul în partid. E clar, șeful său, Ilie Bolojan nu știa ce-l așteaptă, a fost „înțepat” pe la spate. Precum Moise, președintele țării desparte apele în PNL. Acum lucrurile sunt clare; Veștea va fi susținut de liberalii care vor să rămână la guvernare, iar restul se vor opune în continuare. Din nefericire pentru Veștea și guvernul său „politic”, cei care vor vota, parlamentarii, merg, în cea mai mare parte a lor, pe varianta trecerii în opoziție. * Ar mai fi ceva de remarcat; într-o Românie neguvernată, președintele Nicușor Dan pare să fi luat puterea „pe persoană fizică” – cum ar zice un clasic, și conduce prin ucazuri date pe televiziunea cu circuit închis de la Cotroceni. Se aude din popor, lipit de televizor: „Ce trădare, Nicușor!” *

 

Eugen Tolomac și Veștea (ne)bună pentru România