Despăgubiri pentru bunurile confiscate C.E., de 69 de ani, din mediul rural, întreabă dacă există o lege care să prevadă despăgubiri pentru bunurile confiscate din gospodăria părinţilor ei (cai, căruţă, hamuri etc.), în perioada 1940-1945, în timpul ocupaţiei austro-ungare. Există în prezent un program de despăgubire a persoanelor îndreptăţite, iniţiat şi desfăşurat de statul maghiar. Pentru obţinerea compensaţiilor este necesar ca solicitantul să depună la sediul Uniunii Democrate a Maghiarilor din România - Oradea, Piaţa Unirii nr. 2-4, tel. 0259 432 884, program 08.00-16.00, un dosar cuprinzând următoarele acte: * Acte doveditoare privitoare la bunurile confiscate; * Formular tipizat, care poate fi procurat de la sediul Uniunii sau de pe adresa web www.karpotlas.hu; * Certificatul de deces al părinţilor, precum şi acte care să dovedească gradul de rudenie al solicitantei cu aceştia (certificat de naştere şi eventual certificat de căsătorie, dacă nu a păstrat numele de familie al părinţilor); * Pentru toate actele care nu sunt redactate în limba maghiară, este necesară o traducere oficială a acestora. Data limită de depunere a dosarului este 31 iulie 2006. Acte pentru înscrierea într-o asociaţie de proprietari F.G., de 65 de ani, din mediul rural, doreşte să ştie care sunt actele necesare pentru înscrierea în asociaţia de proprietari. Norma metodologică privind organizarea şi funcţionarea asociaţiei de proprietari, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 400/2003, prevede, la art. 12, că înscrierea ulterioară în asociaţia de proprietari a proprietarilor care nu au fost prezenţi la adunarea de constituire şi care nu şi-au dat consimţământul la constituirea acesteia se face la cererea acestora, prin înscrierea datelor prevăzute la art. 11 într-un act adiţional la acordul de asociere, încheiat cu proprietarul interesat, fără alte formalităţi. Potrivit art. 11, aceste date vizează numele, prenumele şi domiciliul proprietarilor, individualizarea proprietăţii potrivit actului de proprietate, după caz, respectiv contractului de vânzare-cumpărare, contractului de construire şi procesului-verbal de predare-primire, contractului de schimb sau contractului de donaţie, enumerarea şi descrierea părţilor aflate în proprietatea comună şi cota-parte din proprietatea comună ce revine fiecărui apartament sau spaţiu cu altă destinaţie decât cea de locuinţă. Înregistrarea tardivă a naşterii E.O., de 32 de ani, din mediul rural, doreşte să afle care este procedura înregistrării tardive a naşterii. Potrivit Legii nr. 119/1996 privitoare la actele de stare civilă, întocmirea actului de naştere se face la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor în a cărui rază administrativ-teritorială s-a produs evenimentul, pe baza unei declaraţii a părinţilor sau a altor persoane prevăzute de lege. Această declaraţie trebuie dată în termen de 15 zile de la data naşterii pentru copilul născut viu. În cazul în care copilul născut viu a decedat înăuntrul termenului de 15 zile, declararea naşterii se face în termen de 24 de ore de la data decesului. Când declaraţia de naştere a fost făcută după expirarea acestui termen dar înăuntrul termenului de un an de la naştere, întocmirea actului de naştere se face cu aprobarea primarului, respectiv a şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră. Când declaraţia a fost făcută după trecerea unui an de la data naşterii, întocmirea actului se face în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, care trebuie să conţină toate datele necesare întocmirii actului de naştere. Acţiunea se introduce la judecătoria în a cărei rază are domiciliul persoana interesată sau unde are sediul instituţia de ocrotire a copilului. În vederea soluţionării, instanţa solicită poliţiei verificări pentru stabilirea identităţii, precum şi avizul medicului legist cu privire la vârsta şi sexul persoanei al cărei act de naştere se cere a fi întocmit. Judecarea cauzei se face cu participarea procurorului. Constituirea unei asociaţii R.R., de 45 de ani, din mediul urban, ne solicită informaţii privitoare la procedura de constituire a unei asociaţii. Reglementarea legală pentru astfel de situaţii se găseşte în O.G. nr. 26/2000, modificată prin Legea 246/2005 şi presupune parcurgerea mai multor etape. Primul pas constă în eliberarea unui act de atestare a disponibilităţii denumirii asociaţiei. Este interzisă utilizarea în denumirea asociaţiei a denumirilor specifice autorităţilor şi instituţiilor publice. În cazul nerespectării acestor dispoziţii, Ministerul Justiţiei va refuza motivat eliberarea dovezii disponibilităţii denumirii. Avizul de disponibilitate se eliberează de către ministerul Justiţiei, Direcţia pentru relaţii cu publicul şi evidenţa ONG, compartimentul pentru evidenţa ONG. Cererea se depune la Registratura Generală a Ministerului Justiţiei ori se transmite prin poştă, termenul de soluţionare fiind de 3 zile de la data primirii cererii. Al doilea pas îl reprezintă redactarea unui act constitutiv şi a unui statut. Acestea trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute la art. 6 din Ordonanţă, sub sancţiunea nulităţii absolute. Pentru mai multe informaţii privitoare la conţinutul acestora, rugăm solicitantul să ne contacteze personal sau telefonic pentru a-i putea fi comunicate în detaliu. A treia etapă constă în înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială urmează să-şi aibă sediul. Cererea de înscriere se poate face de către oricare dintre membrii asociaţi, pe baza împuternicirii date prin actul constitutiv şi trebuie să fie însoţită de următoarele documente: a) actul constitutiv; b) statutul asociaţiei; c) actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial; d) dovada disponibilităţii denumirii eliberată de Ministerul Justiţiei sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia. În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere şi a documentelor enumerate mai sus, judecătorul desemnat de preşedintele instanţei verifică legalitatea acestora şi dispune, prin încheiere, înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Încheierile de admitere sau de respingere a cererii de înscriere sunt supuse numai recursului. Termenul de recurs este de 5 zile de la comunicare pentru cei absenţi sau de la pronunţare pentru cei prezenţi. Înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor se efectuează în ziua rămânerii irevocabile a încheierii de admitere, eliberându-se, la cerere, reprezentantului asociaţiei sau mandatarului acesteia un certificat de înscriere care va cuprinde: denumirea asociaţiei, sediul acesteia, durata de funcţionare, numărul şi data înscrierii în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. În relaţiile cu terţii dovada personalităţii juridice se face cu certificatul de înscriere. Asociaţia devine persoană juridică din momentul înscrierii ei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Ce nume putem purta după desfacerea căsătoriei? U.N., de 29 de ani, din mediul urban, întreabă care este numele pe care îl vor purta foştii soţi după desfacerea căsătoriei, precum şi care sunt drepturile asupra copilului pe care le păstrează părintele căruia nu i-a fost încredinţat minorul. În ce priveşte prima chestiune, art. 40 alin. 3 din Codul familiei dispune că, în lipsa unei înţelegeri între soţi sau a încuviinţării instanţei, fiecare din soţi va purta numele pe care îl avea înaintea căsătoriei. Soţii însă se pot învoi la desfacerea căsătoriei ca acela dintre ei care a purtat în timpul căsătoriei numele celuilalt, să păstreze acest nume şi după desfacerea căsătoriei, urmând ca instanţa să ia act de acest lucru prin hotărârea de divorţ. De asemenea, pentru motive temeinice, instanţa poate să încuviinţeze acest lucru chiar în lipsa înţelegerii între soţi. Pot fi astfel de motive temeinice, de pildă, faptul că soţul care a purtat în timpul căsătoriei numele celuilalt s-a făcut remarcat printr-o activitate publicistică literară, ştiinţifică etc. sau faptul că mama căruia i-a fost încredinţat minorul doreşte să poarte acelaşi nume de familie cu acesta. Privitor la a doua chestiune, art. 43 alin. 1 Codul familiei dispune că părintele divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia. Contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile ocazionate de creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copilului este stabilită de instanţă. Cât priveşte înţelegerile părinţilor privitoare la încredinţarea copiilor şi la contribuţia fiecăruia la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, ele vor produce efecte numai dacă au fost încuviinţate de instanţa judecătorească. Termen pentru chemarea în judecată a angajatorului B.F., de 36 de ani, din mediul urban, doreşte să ştie care este termenul pentru introducerea unei cereri de chemare în judecată a angajatorului. Potrivit art. 283 alin. 1 din Codul muncii, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă; b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară; c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator; d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia; e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. În toate situaţiile, altele decât cele prevăzute mai sus, termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului. Cererea de apel la instanţa civilă J.V., de 65 de ani, din mediul urban, întreabă ce trebuie să cuprindă cererea de apel la instanţa civilă. Potrivit art. 287 din Codul de procedură civilă, cererea de apel va cuprinde: 1. Numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă apelantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; 2. Arătarea hotărârii care se atacă; 3. Motivele de fapt şi de drept pe care se înaintează apelul; 4. Dovezile invocate în susţinerea apelului; 5. Semnătura. Cerinţele de la pct. 2 şi 5 sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar cele de la pct. 3 şi 4, sub sancţiunea decăderii. Aceste cerinţe pot fi împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare. Conform art. 133 alin. 2, lipsa semnăturii se poate totuşi împlini în tot cursul judecării. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar când este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea. Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanţă, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 112 pct. 5. Acesta prevede că atunci când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câţi pârâţi sunt, mai mult, câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanţă; copiile vor fi certificate de reclamant că sunt în conformitate cu originalul. Se va putea depune şi numai o parte dintr-un înscris privitor la pricină, rămânând ca instanţa să dispună, la nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime. Dacă înscrisurile sunt într-o limbă străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte. Când reclamantul doreşte să-şi dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia. Când se va cere dovada cu martori, se va indica numele şi locuinţa martorilor. De adăugat faptul că la cererea de apel se vor depune atâtea copii câţi intimaţi sunt.