La nicio lansare de carte recentă nu s-a întâmplat minunea de a vedea în acelaşi loc conferenţiari, doctori, prozatori, poeţi, cronicari, jurnalişti, înalţi prelaţi, actori, artişti, directori, tineri, mai puţin tineri, tot mai puţin tineri,  prieteni şi "concurenţi". Toţi cu lumină în priviri, cu emoţie şi, pe alocuri, cu o lacrimă. S-a întâmplat miercuri, când punctul comun, liantul mai puternic decât literatura, cultura şi arta, a avut un nume: Tiberiu Ciorba.

"Capitol dintr-o carte pierdută" s-a lansat în 11 martie, la Teatrul Arcadia. Soarta s-a jucat cu organizatorii evenimentului şi, în loc de foaierul dorit, invitaţii au fost nevoiţi să se adune în sala mică de spectacole. Aparent neîncăpătoare pentru numărul mare de oameni, în realitate suficientă pentru a-i aduna mai aproape, mai intim şi mai puţin fastuos. Un prezidiu numeros, o audienţă pe măsură, toţi cunoscuţi, recunoscuţi şi cunoştinţe. Cine a fost Tiberiu Ciorba? O întrebare la care nimeni n-a răspuns printr-un şir lung de epitete profesionale şi titluri. Tiberiu Ciorba a fost publicist, poet, redactor, tehnoredactor, grafician, muzician pasionat de chitară şi acestea nu au fost singurele lui abilităţi, preocupări sau pasiuni. Pentru cei care l-au cunoscut, însă, a fost mai mult decât atât. A fost un autodidact, un om cu har, cu o inteligenţă aparte, implicat, veşnic dornic să ajute, complex şi complet.

"Faptul că ne-am adunat într-un număr atât de mare este dovadă a iubirii, respectului şi admiraţiei pe care i-am purtat-o. La fel cum cărţile au destinul lor şi oamenii au destinul lor. A fost un om cu un destin aparte. A fost unul dintre oamenii rari care ştiau a dărui", a spus Ioan Moldovan.

"A fost o personalitate, un om unic, era generos, era bun, ardea, voia să fie prezent în toate", a completat Liana Cozea. Apoi, pe rând, Florin Ardelean, Traian Ştef, Lucian Scurtu, Ioan F. Pop, au întregit imaginea lui Tiberiu Ciorba coleg, prieten, artist, om.

"Capitol dintr-o carte pierdută", un volum omagial, s-a născut la iniţiativa conf. univ. dr. Dan H. Popescu şi a actorului Emil Sauciuc. Într-o zi, după o cafea, în Astoria, Emil Sauciuc dădea glas unui gând care-i "bântuia" de fapt pe amândoi. Volumul conţine fragmente dintr-o carte pe care Tiberiu Ciorba n-a salvat-o în întregime, din pricina unor probleme cu computerul. Conţine, de asemenea, şi texte care au fost publicate în revista Familia, alături de gânduri aşternute, de prieteni şi rude, la cererea celor doi editori.

"Citind textele, veţi vedea că parfumurile de epocă ale anilor ‘80 şi '90 se pot respira în această carte", a spus Dan H. Popescu. Iar Emil Sauciuc a dat citire poate celui mai impresionant capitol din carte, ultimul, care poartă semnătura surorii lui Tiberiu, Iuliana: "A murit undeva în intervalul 12.30-13.15! Am vorbit despre foarte multe... erau amintiri. Apoi a adormit. Printre ultimele cuvinte au fost şi: "uite căruţa!" Atunci nu am înţeles, credeam că este somnoros şi nu înţeleg eu bine ce spune. Mai târziu mi-am dat seama despre ce căruţă era vorba... căruţa cu care a plecat mama la dispensar în ziua în care l-a născut, cu 39 ani şi 6 zile înainte".

Şi totuşi, moartea nu i-a luat dreptul de a fi. Aşa cum a spus la lansare, chiar fiul său, Tiberius: "Mulţumesc celor care aţi realizat această carte. Înseamnă foarte mult pentru noi să ştim că amintirea lui a rămas vie şi este în preajma noastră. Îi mulţumesc PS Virgil Bercea pentru că este un om care iubeşte culura, un om care sprijină arta. Timpul nu a fost atât de darnic pe cât aş fi vrut. Nu am apucat să-l cunosc. Sunt într-o continuă căutare a lui Tiberiu Ciorba şi această carte a fost o şansă pentru mine. Am cules texte la rugămintea editorilor şi am ajuns astfel să cunosc mai mult din gândurile şi trăirile tatălui meu". La fel ca el, orădenii au şansa de a regăsi sau de a descoperi fragmente dintr-o personalitate unică, marcantă şi plină de viaţă.