Vocabularul - ansamblul cuvintelor pe care le folosim, fie cele de uz zilnic, termeni de specialitate, neologisme sau arhaisme, un termen vechi de când lumea pare a fi cuvântul bani. Cum au apărut, cine i-a inventat şi de ce? Poate aceste întrebări ne preocupă foarte rar sau deloc, însă zilnic ne întrebăm dacă îi avem sau dacă ne sunt suficienţi. Banii ne-au devenit indispensabili şi sunt cei pentru care alergăm până la depăşirea limitelor umane. Banii au apărut în procesul trecerii de la economia naturală la economia de schimb. Iniţial, schimbul s-a manifestat sub forma schimbului direct de produse, cunoscut sub denumirea de troc, respectiv se schimba pe alte bunuri. Trocul este o formă a schimbului de mărfuri caracteristic pentru societăţile neevoluate, în care specializarea producătorilor este în stare incipientă. Diviziunea socială a muncii şi gradul de dezvoltare a tehnicii şi tehnologiei a determinat specializarea producătorilor şi extinderea schimburilor de mărfuri, creând dificultăţi şi bariere. Adăugate la procesul obiectiv de evoluţie a producţiei de mărfuri, aceste dificultăţi au creat condiţiile pentru ca unele mărfuri cu valoare intrinsecă să medieze schimbul de mărfuri, respectiv să devină echivalent general pentru toate celelalte mărfuri. Astfel, schimbul direct începe să dispară. Acest stadiu a cunoscut ca echivalent general, după regiuni, vitele, blănurile, pietrele de moară, tutunul, etc. În timp, rolul de echivalent general a fost preluat de metale, începând cu arama şi terminând cu aurul, acesta din urmă având proprietăţi fizico-chimice care îl calificau în mod deosebit pentru acest rol - adică valoare mare într-un volum mic, perfect divizibil, fără pierdere de valoare, prezentând omogenitatea tuturor părţilor divizate, fiind inalterabil şi uşor de transportat. La început, banii se găseau sub formă de lingouri, brăţări, inele, etc. Ei au luat formă de monedă ulterior. Monezile conţineau o anumită cantitate de aur sau argint, emisă de autoritatea statului pe bază de monopol, cu o anumită denumire. Acestea erau primite în plată de cele mai multe ori nu numai în ţara emitentă, ci şi în alte ţări, deoarece ceea ce conta era cantitatea de aur conţinută. În procesul circulaţiei, monedele de aur cunosc un proces de uzură. Astfel, se ajunge ca valoarea nominală a monedei să nu mai corespundă cu conţinutul ei în aur, iar monedele cu acelaşi nume să aibă valori diferite. Apare astfel posibilitatea ca în rolul de monedă, banii de metal preţios să poată fi înlocuiţi cu bani fără valoare intrinsecă. Acestea sunt, de fapt, semne ale valorii. Forma monetară a banilor devine independentă şi locul aurului este luat de obiecte relativ lipsite de valoare, cum ar fi hârtia. În felul acesta se ajunge la forma "bani din hârtie", care, după natura lor, pot fi: bilete de bancă (bancnote, bani de credit) şi bani de hârtie propriu-zisă. Bancnotele sunt semne ale valorii emise de băncile centrale (de emisiune, în cazul României, Banca Naţională Română), care în procesul circulaţiei înlocuiesc banii cu valoare deplină. Acestea au o dublă garanţie: poliţele comerciale şi stocul de metal preţios al băncii de emisiune. Banii de hârtie sunt, de asemenea, semne ale valorii. Sunt emise de stat, fără drept de convertibilitate, având un curs forţat. Aceştia, corespunzător rolului pe care îl au, nu simbolizează valoarea lor sau a aurului, ci semnifică doar valoarea bunurilor materiale şi a serviciilor ce pot fi procurate cu ajutorul lor. Alături de bancnote şi bani de hârtie, circulă şi moneda divizionară, confecţionată din metale nepreţioase, având acelaşi rol, de semn al valorii. Astăzi, termenul de monedă a fost extins pentru denumirea oricărui semn bănesc. De menţionat, însă, că termenii de "bani" şi "monedă" nu sunt sinonimi, deşi în vorbirea curentă astăzi nu se mai face distincţie între ei. Noţiunea de bani nu mai semnifică numai monezi şi bani de hârtie. Crearea banilor de cont (scripturali) impune, din ce în ce mai mult, practica plăţilor efectuate prin cecuri emise pe baza depozitelor "la vedere", pe care le deţin persoanele fizice şi juridice la băncile comerciale. Depozitele "la vedere" sunt depunerile de bani sau valori susceptibile de a fi transformate în bani (poliţe, cecuri, etc), care pot fi retrase în orice moment pe cale de virament sau cec, în bancnote sau monezi. În alte condiţii, specialiştii sunt de părere că banii "în sens restrâns", pot fi definiţi ca bani "lichizi" (monezile şi banii de hârtie), plus depozitele bancare pe baza cărora se pot emite cecuri, deci mijloace de plată cu cel mai înalt grad de lichiditate. Mulţi specialişti pledează pentru includere în masa monetară, alături de banii propriu-zişi, toate instrumentele financiare şi titlurile de credit. Prin aceasta, se desprinde existenţa unui raport invers proporţional între sfera de cuprindere a masei monetare şi gradul de lichiditate a elementelor componente. Având în vedere legătura între masa monetară şi cerere, prin intermediul preţurilor, în ţările dezvoltate se urmăreşte cu atenţie evoluţia masei monetare la toate componentele ei.