La ediţia a III-a a Cupei Europei se impune Italia, dublă campioană mondială (1934 şi 1938), un team în rândurile căreia străluceau vedete precum Zoff, Sandro Mazzola, Riva, Rivera, Anastasi sau Domenghini. În finala disputată pe "Olimpico" din Roma, squadra azzura s-a impus cu 2-0 în faţa Iugoslaviei.

Sistemul de calificare la turneul final s-a modificat, echipele înscrise fiind împărţite în 8 grupe a câte patru, cu excepţia grupei a IV-a, cu doar trei formaţii. Câştigătoarele de grupe s-au calificat în "sferturi", desfăşurate după sistemul tur-retur, iar învingătoarele au mers la turneul final. Organizarea ultimei faze a primit-o Italia, care trebuia să câştige pentru a nu-şi dezamăgi fanii, dar şi pentru blazonul unei duble campioane mondiale. Sorţii au hărăzit o semifinală interesantă, Italia - URSS, un joc în care gazdele au trecut foarte greu de campioana europeană din urmă cu opt ani. În partida de la Napoli, cele două echipe au abordat un joc foarte prudent, neriscând nimic, astfel că scorul alb din final a fost logic. Cum nu s-a înscris nici în prelungiri, s-a tras la sorţi, iar norocul a fost de partea nerazzurrilor. Şi cealaltă semifinală a fost viu disputată, plavii depăşind Anglia, deţinătoarea la zi a titlului mondial, cu 1-0 (gol Dzajic). Finala mică a aparţinut englezilor, învingători cu 2-0 (goluri B. Charlton, Hurst) în meciul cu URSS, la capătul unei partide de foarte bun nivel tehnic. Marea finală s-a disputat la Roma, Italia şi Iugoslavia fiind protagoniste. Apropiate valoric, cele două echipe au controlat fiecare câte o repriză, prima fiind a sârbilor, care au şi înscris prin Dzajic (golgeterul turneului), dar italienii au reuşit egalarea cu 10 minute înainte de final, prin Domenghini. Conform regulamentului de la acea vreme, finala s-a rejucat două zile mai târziu, tot la Roma, ira italienii au defilat în respectivul joc, câştigând fără emoţii şi cucerind în premieră titlul european. Golurile victoriei au fost înscrise de Riva şi Anastasi. A fost un succes logic şi aşteptat al unei formaţii care avea să atingă apogeul doi ani mai târziu, în Mexic, unde va fi foarte aproape de titlul mondial (italienii au pierdut finala Cupei Mondiale cu Brazilia, scor 1-4, după una dintre cele mai frumoase partide din istoria competiţiei). Echipa turneului: Zoff - Fazlagici, Facchetti, Osim, Şesternev, Bobby Moore, Mazzola, Domenghini, Hurst, Riva, Dzajic.