Ina Danciu este, fără îndoială, emblema istoriei recente a tenisului orădean. Componentă a lotului naţional, Ina este câştigătoare a Trofeului "Ilie Năstase", a Trofeului "Ruxandra Dragomir", a Campionatelor Internaţionale ale României, laureată în alte zeci de turnee naţionale. Alături de acestea strălucesc trofeele din turneele de la Paris, Bordeaux, Nantes, Pecs, München, Bruxelles, Weiblingen, Sofia, Haskovo.

Niciun alt tenismen orădean şi puţini jucători din ţară au reuşit un asemenea palmares la vârsta junioratului. Abia acum, când trofeele internaţionale sunt destul de rare în vitrinele truditorilor pe terenurile de tenis din Oradea sau din ţară, putem aprecia adevărata lor valoare şi greutate, precum şi imensul serviciu pe care l-a făcut Ina tenisului de pe malurile Crişului Repede şi urbei, în general. Nu există ambasador mai strălucit al comunităţii decât o asemenea valoare, care face să se vorbească respectuos despre Oradea la Bucureşti, Piteşti, dar şi la Paris, München, Sofia etc...
"Mulţumim, Ina, pentru darul tău!", erau cuvintele care încheiau un articol apărut în 2002, după ce tenismena orădeană se întorcea de pe malul Mediteranei, cu trofeul câştigat la turneul din Croaţia. Aceleaşi cuvinte se cuvine să i le adresăm şi acum, peste ani, şi să recunoaştem influenţa determinantă pe care a avut-o asupra ascensiunii sportului alb din Oradea. Clubul Sportiv "Voinţa", pe care l-a reprezentat în mod strălucit, îi datorează de asemenea foarte mult, de la progresul tenismenilor noştri, care au avut permanent în faţă un model, dar şi o ştachetă, până la schimbarea la faţă a aspectului general al clubului. În aceşti ani, administraţia şi colectivul de tehnicieni s-au străduit să aducă sau măcar să apropie baza sportivă de nivelul performanţelor Inei Danciu.
La 21 de ani, poate spre surprinderea multora dintre iubitorii tenisului din Oradea, Ina a hotărât să se dedice muncii de antrenor. Nemaiputând să se exprime la valoarea cu care ne-a obişnuit, victimă a unor accidente care s-au ţinut lanţ în ultima perioadă, ea consideră că poate fi de folos tenisului din postura de pedagog. Ne bucură şi onorează faptul că a optat pentru clubul "Voinţa", unde a cunoscut cele mai mari satisfacţii ca jucătoare. După felul în care se implică în noua ei muncă, suntem convinşi că elevii ei îi vor călca pe urme, iar Ina va fi prima care se va bucura când unul dintre ei îi va depăşi performanţele. Şi ne-a mai făcut o bucurie. La solicitarea clubului, şi-a dat cu plăcere acordul ca trofeele cele mai reprezentative ale ei şi ale tenisului orădean să fie expuse în vitrina clubului, unde vor putea fi admirate de către tenismenii care bat la uşa performanţei. Acest lucru sperăm să fie un stimulent pentru tinerii jucători care se pot convinge în felul acesta că, prin muncă şi multe sacrificii, există posibilitatea de a călca pe urmele Inei Danciu.