Continuăm mini-serialul cu cei mai buni, cei mai importanți jucători din istorie ai clubului CAO/NAC Oradea, așa cum sunt ei prezentați într-o viitoare carte „Istoria clubului de fotbal CAO/NAC Oradea” care urmează să vadă lumina tiparului în curând. Astăzi este rândul lui Toth Matyas, cel care a renunțat la Budapesta pentru Oradea atras fiind de geniul lui Iuliu Bodola.

 

S-a format ca jucător la Újpest

Mátyás Tóth sau, cum era numit de presa sportivă, Tóth  Mátyás III, s-a născut în localitatea maghiară Békés. Primele informații despre activitatea sportivă a lui „Matyi” le avem din perioada anilor 1936-1941 când a fost jucătorul echipei budapestane Újpest. Cu o întrerupere de un singur sezon, 1938-1939, când a activat, împrumutat fiind, la o altă echipă de prim eșalon, Phöbus Futball Club, vreme de 5 ani a aparținut de clubul Újpest Dózsa Sport Egyesület. Când conducătorii orădeni Károly Krüger și Jeney Rezsö (Rudolf) au început reconstrucția echipei CAO/NAC, aceștia au insistat vehement pe lângă clubul Újpest să-l cedeze pe Mátyás intuind valoarea jucătorului care va „exploda” la clubul orădean. Acest transfer a avut loc în anul 1941.

 

Atras de geniul lui Bodola

În vara acelui an (1941), Jeney Rudolf, președintele clubului CAO/NAC, și Károly Krüger, secretar-organizator de competiţii, cu vorbe frumoase, dar și cu sume importante, l-au înduplecat să părăsească clubul maghiar în favoarea echipei orădene. Spre surprinderea celor de la Újpest, care nu credeau că jucătorul va schimba culorile alb-violete cu cele alb-verzi, dar nu cu ale lui Ferencváros (tot alb-verzi), ci cu ale unei echipe destul de necunoscute încă pentru maghiari, CAO/NAC Oradea. Dovedind un simț practic ieșit din comun, Tóth III și-a dat seama că la echipa orădeană sunt posibilități neexploatate atât sportive, cât și materiale. Este adevărat că el a declarat că își dorea mult să joace într-o echipă cu un jucător genial precum Bodola, spre uimirea maghiarilor care știau că el jucase în echipă cu jucători ca Ferenc Szusza și Gyula Zsengellér, două dintre marile vedete autohtone și chiar europene. Pe de altă parte, a spus că-și mai dorește să-și asigure viitorul în industria lemnului. Aluzie la principala activitate a patronului clubului orădean, Jeney Rezsö (Rudolf). Tóth III Mátyás va deveni jucător renumit sub culorile alb-verzi ale orădenilor, iar la terminarea războiului a jucat pentru ITA (UTA) Arad, devenind campion al țării noastre.

Fragment din „Istoria clubului de fotbal CAO/NAC Oradea”.

(Continuare în ediția următoare)