Mai sunt doar trei etape din retur şi Divizia A de baschet masculin îşi va încheia sezonul regulat, cele 14 prim-divizionare urmând să evolueze fie în play-off, fie în play-out. La capătul unui sezon dezamăgitor, CSM Leonardo Oradea va juca în play-out, echipa orădeană având cele mai mari şanse să încheie parcursul din acest sezon pe ultima treaptă a clasamentului.

Au fost doi ani buni

Cum s-a ajuns ca, în doar doi ani, una dintre cele mai îndrăgite echipe din Oradea, care chiar la (re)debutul pe prima scenă să se califice fără emoţii în play-off, iar anul trecut să rateze la mustaţă o nouă prezenţă între cele mai bune opt echipe din campionatul intern, să fie la un pas de dezastru, adică de retrogradarea în liga secundă? Ce s-a întâmplat cu această echipă, care făcea spectacol şi aproape umplea Arena "Antonio Alexe", să fie acum o prezenţă jalnică în primul eşalon, o formaţie în faţa căreia se impun chiar şi codaşele? Motivele sunt probabil destul de multe şi vor face obiectul unei analize atât din partea conducerii clubului, cât şi a celor care îndrăgesc acest sport atât de spectaculos şi care, în doar câţiva ani, a redevenit "number one" în inimile suporterilor orădeni.

Au fost aduşi jucători second-hand

Ne mărginim acum doar să evidenţiem câteva aspecte sesizate de toţi cei care au fost prezenţi la meciurile echipei, să tragem un semnal de alarmă până când nu va fi prea târziu. În vară, s-a renunţat la filiera sârbă (au plecat Maric şi Bilbija), preferându-se cea americană, considerată de mulţi specialişti mai eficientă şi mai ieftină. Au venit la echipă Mason şi Reddick, doi baschetbalişti bunicei, dar care n-au rupt gura târgului, însă foarte indisciplinaţi. La jumătatea turului, s-a renunţat la Mason, apoi, după un conflict cu antrenorul secund Veres Attila, a fost trimis acasă şi Reddick. Tot în vară, au fost aduşi George Trif (de la BC Târgu Mureş), Mihai Racoviţan (U Mobitelco) şi Tiberiu Boitoş (West Petrom Arad), trei jucători mediocri, care n-au reuşit să aducă acel plus de valoare dorit, prestaţiile lor fiind adesea penibile. Mai mult, Boitoş nici n-a prea fost utilizat, iar atunci când a fost aruncat în luptă, a dezamăgit total. Aşadar, achiziţii fără valoare, jucători second-hand, bani aruncaţi în vânt, iar rezultatele au fost pe măsură. Echipa a obţinut doar trei victorii şi este acum glorioasa purtătoare a "lingurii de lemn".

Cu trei jucători nu poţi face performanţă

Din actualul lot, au avut prestaţii bune şi mulţumitoare (dar şi unele slabe) doar trei jucători, Rareş Apostol, Djordjic Djordjo şi Morris David, singurii care au încercat să-şi onoreze statutul de profesionişti. Însă cum în baschet ai nevoie nu doar de un "cinci" de joc, ci şi de o bancă lungă, iar echipa orădeană n-are pe bancă decât jucători care nu ne-au convins deloc în acest sezon, devine logică poziţia din clasament şi ratarea calificării în play-off. O vină aparţine şi conducerii executive, precum şi băncii tehnice, este o vină colectivă, dar acest lucru nu încălzeşte cu nimic spectatorul orădean, care mai vine la meciuri (oare cât o va mai face?), dar care pleacă tot mai dezamăgit şi nedumerit: Ce se întâmplă oare cu această echipă, cum se poate opri această cădere în gol spre divizia secundă?