Iuliu Maniu sau despre politica la scară umană
Iuliu Maniu nu a fost un salvator mesianic, iar tenacitatea curajului său a fost dublată de politeţea intransigentă a unui gentleman ce refuză invectiva. În secolul rătăcirilor, Iuliu Maniu a ilustrat, până in clipa sacrificiului său, o idee despre politica la scară umană: demnitatea individului şi libertatea au fost valorile pe care nu le-a abandonat, niciodată.
Şi poate că, astăzi, mai mult ca oricând, ne întoarcem la Iuliu Maniu spre a putea învăţa seninătatea ludicităţii patriotice. Drumul pe care Iuliu Maniu il urmează este cel al credinţei în posibilitatea guvernării care să aducă împreună crezul creştin şi pragmatismul administrării comunităţii de cetăţeni. Mai mult decât un inamic implacabil al tiraniei, Iuliu Maniu a fost o natură vizionară. În mijlocul vuietului de cazarmă al totalitarismului, el a desluşit sunetul acelui timp care să se întemeieze pe centralitatea personalităţii umane. Împotriva colectivismului amorf Iuliu Maniu a ales, mereu, matricea comunităţii.
Iar seninătatea stoică cu care a întâmpinat martiriul de după 1947 nu era decât cel din urmă semn al îmbrăţişării destinului său. Laşitatea compatrioţilor săi era răscumpărată, cu modestie tragică, de Iuliu Maniu. Poporului cu care s-a confundat el îi oferea un îndrumar etic, spre a putea zări, peste decenii, un cer al libertăţii.
Omul şi politica
Politica la scară umană imaginată de Iuliu Maniu se revendică din mesajul profetic al Declaraţiei de la Alba-Iulia. Vreme de trei decenii, Iuliu Maniu a apărat acest legat al Unirii: mai mult decât un miracol al istoriei noastre, 1918 era, pentru Iuliu Maniu, nucleul unei viziuni despre om, societate şi politică.
Politica la scară umană îşi are, în textul de la 1918, cea mai nobilă şi demnă întruchipare. Politica la scară umană, definită în aceste clipe, va fi cea în numele căreia Iuliu Maniu va înfrunta tirania de după 1938. Împotriva proiectelor de salvare colectivă, hrănite de resentiment, politica la scară umană reafirma necesitatea decenţei comunitare şi a respectului pentru personalitatea investită cu liber- arbitru.
Politica la scară umană schiţată, profetic, la 1918, avea să triumfe o dată cu mişcarea conservatoare şi creştin-democratică occidentală postbelică. Declaraţia de la Alba Iulia era, inainte de toate, un document care, refuzând utopia, aşeza politica pe temeliile unui realism al prudenţei. Solidaritatea, proprietatea privată, guvernarea limitată, familia, patria, credinţa, dreptatea, demnitatea, caritatea, libertatea, egalitatea în faţa legii, respectul identităţilor minoritare erau valorile convocate de acest viitor.
Niciodată îndeplinit cu adevărat, acest viitor imaginat la 1918 este unul în care omul şi comunitatea se află in simbioză. Atomizarea şi alienarea sunt contracarate de încrederea în potenţialul demnităţii umane de a imagina punţi şi de a aduce împreună destine. Resentimentul este inlocuit de vocaţia respectului şi a conlucrării.
Politica la scară umană, întemeiată pe domnia legii şi pe pe constituţionalism, a fost, pentru Iuliu Maniu, alternativa la despotismul salvaţionist al dictaturilor. Critica democratică a tiraniilor de după 1938 a fost înfăptuită din acest unghi al politicii anti-revoluţionare şi anti-utopice. Demnitatea umană este incompatibilă cu visul liberticid al dictatorilor, iată legatul pe care Iuliu Maniu îl lasă celor din viitor, ca un semn al devenirii sale.
Politica la scară umană nu poate promite miracole, înfăptuite în numele ideologiilor care ne mântuie, colectiv şi inform. Ea poate dărui oamenilor doar posibilitatea de a-şi construi, prin propriile alegeri, un spaţiu al prosperităţii şi al modestiei tenace. Opusă elanului utopic, ea priveşte imperfecţiunea umană nu ca pe un pretext pentru radicalismul ingineriei sociale, ci ca pe datul pe care trebuie să îl acceptăm, spre a putea coexista.
Iuliu Maniu este această întruchipare a politicii la scară umană: niciodată vetust sau desuet, glasul său are claritatea de granit a unui text memorandist de demult. Reîntoarcerea la Iuliu Maniu este primul pas spre zidirea unui alt viitor, redescoperind cadenţa libertăţii şi a patriotismului luminos. (contributors.ro)
Comentarii
Nu există nici un comentariu.