Nu cred că e vreun român care să nu fi aflat rezultatele alegerilor de duminica trecută din Republica Moldova, dar sunt sigur că puțini s-au întrebat cum s-au calculat ele. Ei bine, sistemul electoral moldovenesc este printre cele mai simple. Toți cei 101 membri ai Parlamentului unicameral sunt aleși pe liste blocate (nu se poate ștampila decât lista în întregime, fără vreo preferință, exact ca în România), într-o circumscripție unică națională, prin metoda dʼHondt. Concret, numărul de voturi al fiecărei liste se împarte succesiv la 1, 2… 101; toate numerele astfel obținute se ordonează descrescător și fiecărei liste i se alocă atâtea mandate de câte ori câturile sale se regăsesc în primele 1011. Câturile PAS au apărut de 55 de ori, deci primii 55 de pe listă au devenit deputați. Fiind vorba de o circumscripție mare, sistemul ar fi aproape de proporționalitatea perfectă (perfect nu există decât accidental, căci nu se pot împărți fracțiuni de mandat), dacă nu ar funcționa pragul electoral de 5% pentru partide și 7% pentru „blocuri electorale”. În funcție de câte voturi rămân sub prag, partidele care intră în Parlament sunt mai mult sau mai puțin avantajate. În plus, metoda dʼHondt tinde să avantajeze partidele mari, în special pe cel de pe primul loc. Așa se face că PAS a obținut 50,2% din voturi și 54,45% din mandatele parlamentare2.

Nu știu câți români au auzit că, în curând, se organizează alegeri parlamentare în alte două țări europene: Cehia (3-4 octombrie) și Țările de Jos (29 octombrie, anticipate). Sistemul olandez este asemănător celui moldovenesc. Cei 150 de deputați sunt aleși într-o circumscripție unică națională, prin metoda dʼHondt. Totuși, există două diferențe majore: (1) pragul electoral este foarte scăzut, de doar 0,67% (adică 100%/150), ceea ce îl face un exemplu de proporționalitate (diferențe între procentele de voturi și cele de mandate există, dar sunt mici; în jur de 1% la partidele mari); (2) listele sunt „semi-deschise”, adică alegătorului i se permite să marcheze o preferință pentru un candidat de pe lista pe care o votează, iar candidații preferați de cel puțin 0,17% (0,67%/4) din votanți trec în fruntea listei, având prioritate la alocarea mandatelor.

E greu de imaginat că, atunci când, în sfârșit, se vor convinge de necesitatea unei reforme electorale, românii vor opta pentru o variantă apropiată de cele descrise sumar mai sus. Nici nu cred că ar fi bine. S-ar câștiga, sigur, un plus de proporționalitate generală (chiar cu păstrarea pragurilor) și ar dispărea cu totul disproporționalitățile intra- și inter-regionale, dar s-ar îndepărta și mai mult alegătorii de aleși. Formarea de majorități parlamentare ar deveni și mai dificilă. Singurul aspect de luat în seamă este votul preferențial. Despre acesta vom mai vorbi.

Sistemul ceh este unul complicat, nu însă atât de complicat ca al nostru, cu care seamănă în ansamblu. Vreau să atrag atenția, înainte de orice, că, zilele astea, în Cehia au loc alegeri doar pentru Camera Deputaților. Există și Senat, dar e ales în alte condiții (scrutin majoritar, mandat mai lung, reînnoiri parțiale), un prim indiciu că bicameralismul ceh, spre deosebire de cel românesc, are o logică.

În forma sa actuală, sistemul e tânăr. Până în 2017, inclusiv, deputații cehi erau aleși în 14 circumscripții plurinominale (5-26 de mandate), corespunzătoare regiunilor, prin metoda dʼHondt, aplicată strict la nivel de circumscripție. În 2021, cu puțin timp înainte de alegeri, la sesizarea unui grup de senatori, Curtea Constituțională3 a statuat că pragurile ridicate (5% național, pentru partide, ajungând până la 20%, pentru coaliții), alocarea mandatelor strict la nivel de circumscripție și mai ales metoda dʼHondt viciază proporționalitatea, favorizând formațiunile mari (mai ales în circumscripțiile mici), ceea ce e adevărat. Legiuitorul a trebuit să acționeze repede. Pragurile au fost reduse (tot 5% pentru partide, dar cel mult 11% pentru coaliții) și s-a instituit sistemul de azi. Repet: foarte asemănător și, totuși, cu diferențe importante față de cel românesc.

În primul rând, la noi numărul și repartizarea pe circumscripții a mandatelor trebuie calculate după „norma de reprezentare” (un deputat la 168.000 de cetățeni și la mai mult de jumătate). Asta presupune recalcularea înainte de fiecare alegeri și, evident, variația totalului. Legea o cere, dar nu s-a făcut niciodată după 2016 (avem, de atunci, 312 deputați). În Cehia, totalul e stabilit la 200, iar repartizarea pe circumscripții se face după încheierea votului, prin metoda câtului natural, zis Hare: totalul voturilor valabil exprimate la nivel național se împarte la 200 obținându-se un coeficient național (rotunjit la cel mai apropiat număr întreg, ceea ce necesită prevederi legale pentru eliminarea eventualelor mandate peste total); apoi, voturile din fiecare regiune se împart la coeficientul național rezultând câte mandate îi revin fiecăreia. E o idee de luat în seamă în România, căci ar elimina aberațiile: în Ilfov un deputat e ales cu aproape 40.000 de voturi, iar în Vaslui, cu sub 16.000 (cazul 2024 și nu zic nimic despre Diaspora).

În Cehia, ca și în România, în circumscripții, numărul de mandate primite de fiecare formațiune (care a trecut pragul) se calculează pe baza unui coeficient. Voturile neutilizate și mandatele neatribuite local se însumează la nivel național, pentru o a doua etapă de calcul. Diferența e de coeficient. În România, se folosește coeficientul Hare (total de voturi / număr de mandate), care lasă multe mandate nealocate (și, corelativ, voturi nefolosite). În 2024, din 312 mandate, au rămas pentru etapa a doua, națională, 124. În Cehia, în 2021, s-a optat pentru coeficientul zis Imperiali (total de voturi / [număr de mandate + 2]), care lasă puține mandate nealocate (uneori alocă mai mult decât stabilit, ceea ce, din nou, necesită prevederi legale suplimentare). În acest punct, nu pot să nu observ că legiuitorul ceh a acționat ca și când ar fi vrut să fenteze Curtea Constituțională: a schimbat mecanismul, creând posibilitatea unei alocări naționale, dar a făcut în așa fel încât să o reducă la minim și sistemul să funcționeze aproape ca înainte (de altfel, nici proporționalitatea nu s-a îmbunătățit semnificativ în 2021 față de 2017)4. În 2021, din cele 200 de mandate, 199 au fost alocate în regiuni, rămânând doar 1 pentru etapa a doua. Din nou, folosirea unui coeficient mai mic (dacă nu chiar Imperiali, Droop/Hagenbach-Bischof – număr de voturi / [număr de mandate + 1]) e de luat în seamă la noi, pentru că ar reduce numărul de mandate rămăse în etapa a doua și, implicit, anomaliile repartizării acestora în circumscripții (județe în care câștigă cei de pe locurile 3, 4, 5 sau în care rămân cu mandate neocupate). Mai trebuie spus că în etapa a doua din România se folosește metoda dʼHondt (în Cehia, coeficientul Droop/Hagenbach-Bischof), dar obiecțiile de viciere a proporționalității formulate de Curtea cehă nu se susțin, pentru că, acolo, era vorba de circumscripții mici. La noi cu peste 100 de mandate, etapa a doua, singură, funcționează ca întreg sistemul din Moldova sau din Țările de Jos.

Și acum, marea problemă electorală comună româno-cehă! Alegerile din 2021 au produs o uriașă surpriză. Formațiunile de pe primele două locuri au fost SPOLU (Petr Fiala), cu 27,79% din voturi, și ANO (Andrej Babiš), cu 27,13%. La mandate, ordinea a fost inversă: ANO, 72 și SPOLU, 71. Încălcarea monotoniei, adică inversarea rezultatelor, e posibilă oriunde există circumscripții electorale, căci decupajul nu poate fi perfect și participarea variază cât de cât. În Cehia a fost vorba de mai mult de atât. Un cercetător a calculat că SPOLU a pierdut pentru că avut câteva mii de voturi în plus în Boemia de Sud5. Nu am refăcut calculele și bariera lingvistică mă împiedică să înțeleg cu totul explicația, dar e credibilă. O astfel de situație s-a întâmplat și în România, în 2008, dar faptul că a apărut când tocmai se petrecuseră unele modificări de sistem a făcut să fie pusă în seama acestora. Nu! A fost rezultatul unui mecanism rămas neschimbat din 1992 până azi. Simplificând: repartizarea mandatelor în două etape înseamnă folosirea câte unui coeficient în fiecare circumscripție și a unuia național; voturile au valori diferite; e bine să câștigi la limită acolo unde coeficientul e mai mic decât cel național și să pierzi la limită acolo unde e mai mare. În Cehia, probabilitatea să se întâmple „paradoxul” era și e mult mai mică, dar iată că a ilustrat-o mai bine (în condițiile unui singur mandat repartizat național)! În această privință, ambele sisteme necesită o revizuire. Variante există. Germania, de exemplu, poate fi o sursă de inspirație, dar privită critic.

 Am zis, vorbind despre Țările de Jos, că votul preferențial de acolo e un model. Cel din Cehia, cu atât mai mult, căci permite cetățenilor să formuleze până la 4 preferințe pentru candidați individuali, iar cei care strâng preferințe în cuantum de cel puțin 5% din voturile listei au prioritate la atribuirea mandatelor.

Nu știu când se va opera reforma electorală în România, dar e bine să ne pregătim pentru ea! Există pericolul să se facă pe repede înainte, improvizat, fără a i se anticipa efectele! Există și riscul ca, sub aparența „binelui comun”, o forță politică sau alta să realizeze schimbări doar în interes propriu. S-a mai văzut… (contributors.ro)

Mihai Ghițulescu 

Autorul este lect.univ.dr., Universitatea din Craiova, Facultatea de Științe Sociale, Departamentul de Istorie, Științe Politice și Relații Internaționale. Autor al volumelor Domnie şi guvernare. Organizarea şi funcţionarea instituţiei guvernului în România (1866-1940) (Craiova, Editura Aius, 2015) și Organizarea administrativă a statului român modern 1859-1918 (Craiova, Editura Aius, 2011); coautor al volumului Evoluţia instituţiilor politice ale statului român din 1859 până astăzi (Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2014); autor al mai multor studii și articole pe teme de istorie politică modernă şi contemporană.

Note

  1. Codul Electoral al Republicii Moldova, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=134589&lang=ro .
  2. Alegeri Parlamentare 2025, https://alegeri.md/w/Pagina_principală.
  3. Judgment Case No. Pl. ÚS 44/17 of 9 February 2021 (Constitutionality of the Electoral Act (Equality of Votes, Equality of the Right to Vote and Equal Opportunities for Parties and Coalitions Standing in Elections) – legal summary, https://www.usoud.cz/en/decisions/judgment-case-no-pl-us-44-17-of-9-february-2021-constitutionality-of-the-electoral-act-equality-of-votes-equality-of-the-right-to-vote-and-equal-opportunities-for-parties-and-coalitions-standing-in-elections-legal-summary.
  4. O analiză cantitativa a noului system ceh în: Jakub Charvat, „The 2021 Czech Parliamentary Electoral Reform”, Acta Politologica, April 2022, https://www.researchgate.net/publication/360315872_The_2021_Czech_Parliamentary_Electoral_Reform
  5. Daniel Kerekes, „Volební paradox: Kdyby koalice Spolu dostala v jižních Čechách méně hlasů, získala by poslance navíc”, https://denikn.cz/724278/volebni-paradox-kdyby-koalice-spolu-dostala-v-jiznich-cechach-mene-hlasu-ziskala-by-poslance-navic.