În primăvara anului 2010 se vorbea de implementarea pilot, la nivelul municipiului Bucureşti, a unor reglementări privind repartizarea  costurilor la încălzire şi apă caldă. Ne-am pomenit însă în luna lui Cuptor cu o normă tehnică elaborată de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Servicii Comunitare de Utilităţi Publice, extinsă la nivelul întregii ţări (personal cred că această Reglementare este rezultatul "făcăturii" patronilor de firme care au ca activitate montarea şi exploatarea repartitoarelor de costuri şi CET-uri).

Dar ce beneficii ne aduce această nouă normă tehnică (Ordinul 343/2010)? În primul rând, aceia dintre noi care avem montate repartitoare de costuri suntem obligaţi să plătim o cotă de 50% din totalul facturii emise de CET în contul consumului comun, chiar dacă blocul nu are montat niciun calorifer pe scară sau în altă încăpere comună. Cum agentul termic de pe coloanele verticale se plăteşte separat, ar mai rămâne în discuţie doar ţevile de la subsolul blocului. Practic, la un consum total facturat de 40 Gigacalorii, 20 Gigacalorii le vom plăti pentru consumul comun. O altă prevedere absurdă, inserată la art.43 din aceeaşi normă, stipulează că asociaţia de propietari sau persoanele individuale nu au dreptul să calculeze costurile energiei termice sau să transmită datele rezultate în urma citirii repartitoarelor la persoane fizice sau juridice pentru efectuarea calculului. Această operaţiune se face numai de firmele autorizate, adică cele care au montat şi exploatează repartitoarele de costuri. Încă o enormitate, indusă prin art. 7 alin.2, decretează că nu poţi renunţa la "serviciile" acestei acestei firme de prestări servicii - cu care eşti obligat să colaborezi până la moarte - cu excepţia situaţiei în care i-a fost suspendată sau retrasă autorizaţia. Consider că asemenea reglementari nu numai că sunt profund imorale, dar mai şi contravin conceptului de economie de piaţă. Nu cunosc în ce ţări se mai utilizează acest sistem de calcul, dar la noi acesta nu reprezintă decât o mare păcăleală. Am ajuns în situaţia să mă tem să deschid geamul, pentru că în 30 minute repartitorul îmi indică un plus de 1-2 unităţi; imaginaţi-vă ce vor afişa patru repartitoare care înregistrează un plus de 1-2 unităţi pe zi timp de 30 zile. Am constatat că locatarii din blocurile unde nu s-au montat repartitoare de costuri, deşi au toate caloriferele deschise, plătesc cu câteva zeci de lei mai mult decât noi, care stăm cu ele mai mult închise. Şi ca să nu ne mai facem iluzii că vom găsi o modalitate legală de a plăti doar pentru ceea ce am consumat, la art. 20 din aceeaşi normă tehnică ni se interzice montarea de contoare de energie termică la nivel de apartament - atenţie! contoare care ne arată consumul real de energie termică şi nu repartitoare care ne indică doar diferenţe de temperatură, iar dacă le-am montat, consumul pe care îl afişează oricum nu se ia in calcul. În altă ordine de idei, nu înţeleg de ce trebuie să plătesc apa rece care curge pe ţeava de apă caldă - cam jumătate din consumul lunar de apă caldă - deşi se scurge la canal până ajunge la temperatura acceptabilă pentru a face un duş.

Faptul că CET-ul înregistrează pierderi de peste 40% la energia termică nu poate fi imputat consumatorilor. Ce a făcut în ultimii 20 de ani conducerea acestei societăţi, în afara faptului că şi-a atribuit salarii nesimţite, premii, sporuri, miel de Paşte şi porc de Crăciun pentru că, după cum se vede, incompetenţa şi nesimţirea au mers mână în mână. Oare OPC-ul nu are nimic de zis faţă de aceste abuzuri?

Viorel-Ionel ZDRITEA