Nivelul ratei dobânzii de referinţă a BNR

I.L., de 38 de ani, din mediul urban, doreşte să ştie care este nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, valabil în luna aprilie 2008.

Conform Circularei Băncii Naţionale a României nr. 9/2008 din 01/04/2008, privind nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, valabil în luna aprilie 2008, pentru această lună, nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României este de 9,03% pe an.


Ce condiţii trebuie să îndeplinească rentierul agricol?

K.I., de 59 de ani, din mediul rural, ar dori să ştie câţi ani trebuie să aibă rentierul agricol pentru a beneficia de prevederile Legii 247/2005.

Conform art. 9 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, rentierul agricol este persoana fizică în vârstă de peste 62 de ani care deţine în proprietate până la 10 hectare de teren agricol şi care înstrăinează prin acte între vii sau arendează terenuri agricole după intrarea în vigoare a prezentului titlu, primind de la Oficiul Naţional de Rentă Viageră Agricolă carnetul de rentier agricol. Pentru a deveni rentier pot fi înstrăinate sau arendate numai terenurile care după anul 1990 nu au făcut obiectul altei înstrăinări prin acte între vii. Dovada înstrăinării se face prin actul de înstrăinare, încheiat în formă autentică, iar dovada arendării se face prin contractul de arendă întocmit cu respectarea Legii arendării, cu modificările şi completările ulterioare. Proprietarii căsătoriţi pot deveni rentieri agricoli şi prin înstrăinarea şi arendarea terenurilor agricole care sunt bunuri comune dacă cel puţin unul dintre ei are vârsta de 62 de ani. În acest caz, carnetul de rentier agricol se eliberează pe numele soţului care întruneşte condiţiile prevăzute mai sus. În cazul proprietăţii comune, renta viageră agricolă se poate stabili şi în baza declaraţiei autentice notariale, referitoare la întinderea cotei-părţi, dată de comun acord de toţi coproprietarii. Rentierul agricol poate rămâne proprietar pe o suprafaţă de teren agricol de până la 0,5 hectare pentru folosinţa personală.

Prescripţia răspunderii penale

S.G., de 59 de ani, din mediul rural, întreabă care sunt reglementările legale în ceea ce priveşte prescripţia răspunderii penale.

Conform art. 122 din Codul Penal, termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt: a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani; b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani; c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani; d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani; e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda. Termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana juridică sunt: a) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani; b) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda. Aceste termene se socotesc de la data săvârşirii infracţiunii. În cazul infracţiunilor continue, termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, iar în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni. Răspunderea penală a persoanei juridice se prescrie în condiţiile prevăzute de lege pentru persoana fizică. Cursul termenului prescripţiei prevăzute mai sus se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal. După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. Întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei. Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie este depăşit cu încă jumătate. Prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor contra păcii şi omenirii.

Indemnizaţie de şomaj în cazul demisiei?

R.E., de 28 de ani, din mediul urban, ar dori să ştie dacă beneficiază de indemnizaţie de şomaj în cazul în care a demisionat.

Conform art. 17 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, în vederea stabilirii dreptului de indemnizaţie de şomaj, şomerii sunt persoanele care se pot găsi în una dintre următoarele situaţii: a) le-a încetat contractul individual de muncă sau contractul de muncă temporară din motive neimputabile lor; b) le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor; c) le-a încetat mandatul pentru care au fost numiţi sau aleşi, dacă anterior nu au fost încadraţi în muncă sau dacă reluarea activităţii nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activităţii angajatorului; d) a expirat durata pentru care militarii au fost angajaţi pe bază de contract sau li s-a desfăcut contractul din motive neimputabile lor; e) le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor; f) au încheiat contract de asigurare pentru şomaj şi nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj ce li s-ar fi cuvenit potrivit legii; g) au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate şi care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă şi nu au reuşit să se încadreze în muncă; h) le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii; i) reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unităţile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activităţii, sau la unităţile care au preluat patrimoniul acestora; j) le-a încetat activitatea desfăşurată exclusiv pe baza convenţiei civile. Sunt asimilate şomerilor, de asemenea, persoanele nu au putut ocupa un loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau după satisfacerea stagiului militar, dacă îndeplinesc următoarele condiţii: a) sunt absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale; b) sunt absolvenţi ai şcolilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale; c) sunt persoane care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în muncă şi care într-o perioadă de 30 de zile de la data lăsării la vatră nu s-au putut încadra în muncă. Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă precizează că prin motive neimputabile, în sensul art. 17 din lege, se înţelege încheierea raportului de muncă în temeiul încetării de drept a contractului individual de muncă, concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului sau în situaţia în care contractul de muncă temporară încetează la terminarea ultimei misiuni pentru care a fost încheiat. Rezultă din pevederile de mai sus că, în situaţia în care o persoană demisionează, nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj.


Concediere după întoarcerea din concediu de maternitate?

M.A., de 25 de ani, din mediul urban, se interesează dacă poate fi concediată după întoarcerea din concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani pentru motiv de necorespundere profesională.

Conform art. 76 alin. 3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 nr. 2895/2006, pe o perioadă de minimum 6 luni de la reluarea activităţii, considerată perioadă de readaptare, salariaţii care au beneficiat de concediu de maternitate şi/sau de concediu legal plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani nu vor putea fi concediaţi pentru motivul de necorespundere profesională prevăzut de Codul muncii.

Contestaţiile împotriva deciziilor autorităţii vamale

I.T., de 26 de ani, din mediul urban, ar dori să ştie dacă poate formula acţiune împotriva deciziilor luate de autoritatea vamală cu privire la aplicarea reglementărilor vamale.

Conform art. 266 din Codul vamal, orice persoană are dreptul de a formula acţiune împotriva deciziilor care o privesc direct, luate de autoritatea vamală cu privire la aplicarea reglementărilor vamale. Are, de asemenea, dreptul de a formula acţiune persoana care a solicitat autorităţii vamale o decizie cu privire la aplicarea reglementărilor vamale şi nu a primit un răspuns la cererea sa în termenul legal. Când acţiunea prevăzută mai sus se referă la un titlu de creanţă privind datoria vamală şi alte taxe şi impozite datorate statului în cadrul operaţiunilor vamale, înainte de depunerea acţiunii se poate formula contestaţie pe cale administrativă, care se soluţionează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală. Acţiunile care privesc alte decizii decât cele de mai sus se formulează potrivit dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. În aceste cazuri, plângerea prealabilă nu suspendă executarea deciziei contestate. Autoritatea vamală poate suspenda, total sau parţial, executarea acestei decizii până la soluţionarea plângerii prealabile, când are motive întemeiate să considere că decizia contestată nu respectă reglementările vamale sau că un prejudiciu irecuperabil poate fi produs persoanei interesate.

Procedura prealabilă în contencios administrativ

Z.P., de 39 de ani, din mediul rural, întreabă care sunt reglementările legale în ceea ce priveşte procedura prealabilă de soluţionare a cererilor în materia contenciosului administrativ.

Conform art. 7din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Aceste prevederi sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta. În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând. Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni. În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe nu este obligatorie plângerea prealabilă. Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termen de 6 luni, care va începe să curgă: a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui; b) de la data modificării contractului sau, după caz, de la data refuzului cererii de modificare făcute de către una dintre părţi, în cazul litigiilor legate de modificarea contractului; c) de la data încălcării obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului;
d) de la data expirării duratei contractului său, după caz, de la data apariţiei oricărei alte cauze care atrage stingerea obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului; e) de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litigiilor legate de interpretarea contractului.