Remedii contra anemiei
Anemia este o stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roşii şi a nivelului de hemoglobină din sînge. Primele simptome sunt pierderea apetitului, ameţeli şi diverse sunete în urechi, constipaţie, irascibilitate şi dureri de cap. O anemie care nu a căpătat aspect patologic poate fi uşor tratată prin adaosul de fier în alimentaţie, pentru a spori nivelul hemoglobinei. În acest scop, sunt recomandate caise, sfeclă roşie, struguri, cireşe, curmale, mazăre, salată verde, alune, miere de albine (dintre cele 24 de elemente principale ale sângelui uman, 22 sunt conţinute în miere), ghimbir, păstârnac, hrean, usturoi, ceapă, dovleac, morcov, fasole, soia şi spanac. De notat că ficatul de pasăre, de vită, porc şi ovine conţin substanţele necesare pentru refacerea hemoglobinei. Se pot lua şi tablete ce conţin fier, dar acestea induc riscul constipaţiei. Acidul tanic, prezent în cafea şi în ceaiul negru, precum şi în produsele lactate, inhibă absorbţia fierului, în vreme ce vitamina C favorizează acest proces. Iată cele mai simple remedii contra anemiei: *2-3 linguri de miere, zilnic, în apă călduţă, în cerealele de la micul dejun sau pe pîine prăjită *câte o linguriţă pe zi de coji de arahide, pisate fin, împreună cu jumătate de pahar cu apă caldă *salată din ouă fierte şi tomate (de 3 ori/zi) şi salată dintr-un măr, o roşie şi 3 linguriţe de seminţe de susan, de 2 ori/zi.

***
Mugurii de zmeur întârzie îmbătrânirea
Mugurii de zmeur sunt consideraţi în fitoterapie un progesteron natural şi, mai ales, un extraordinar reglator al activităţii ovarelor. Se folosesc pentru menţinerea sub control a tuturor fenomenelor care ţin de menopauză. Femeile care fac tratament de lungă durată cu muguri de zmeur vor încetini considerabil procesele de îmbătrânire. Mai mult, mugurii se mai folosesc cu efecte terapeutice spectaculoase şi în tratamentul chistului ovarian, al fibromului uterin, nodulilor mamari, indiferent de natura lor, cât şi a sindromului premenstrual. Mugurii de zmeur se culeg primăvara devreme şi se conservă zdrobiţi în miere de albine sau se usucă şi se folosesc sub formă de pulbere, din care se ia câte o linguriţă, de 4 ori/zi.
***
Leacuri din produse lactate
*Pentru ficat - zilnic, pe stomacul gol, se bea un amestec din lapte cu suc proaspăt de morcov. Cantitatea este de 1 la 1. Pentru eficienţa tratamentului, este bine ca micul dejun să fie servit la jumătate de oră după consumul acestui amestec *Intoxicaţii la copii - se bate un albuş de ou până devine spumă, apoi se adaugă 100 sau 200 ml de lapte şi 1/2 linguriţă de sare. Se bea într-o singură repriză *Pentru ulcer, gastrită şi pietre la rinichi este indicat consumul de lapte proaspăt, fără limită, atât cât suportă organismul. Cel mai bun este laptele de capră. Pentru a se evita posibila ingerare a unor microbi, se recomandă ca laptele să fie consumat după ce este fiert.

***
Ridichea de iarnă stimulează secreţia biliară
Ridichea neagră (Raphanus niger) a depăşit de mult timp faza de "leac băbesc", fiind relativ bine studiată de biochimişti şi fiziologi. Mai întâi, ridichea este colecistochinetică, determinând golirea vezicii biliare, cauză a multor dureri de ficat, fiind în acelaşi timp şi coleretică, fluidificînd bila şi uşurând eliminarea ei. Este antirahitică, ea conţinând atât calciu, cât şi vitamina D necesară fixării calciului în organism. Este indicată contra gutei, reumatismelor, artritelor cronice, substanţele active din ridichi dizolvând cristalele de acid uric din ţesuturile articulaţiilor. Curăţă rinichii dar şi ficatul de substanţe dăunătoare. Ajută foarte mult în tratamentul litiazei biliare şi renale (nisip/pietre la fiere şi la rinichi), participând, în special, la mărunţirea şi dizolvarea calculilor în substanţele care i-au format. Pentru utilizare, ridichea trebuie cât mai puţin modificată, ea consumându-se ca atare sau în salate cu alte legume. Excelente sunt sucurile şi siropurile proaspete, dar nu mai mult de 20-50 ml/zi, pentru că sunt foarte puternice. Siropul se prepară într-un vas de lut, unde se pun straturi alternative de felii de ridiche neagră şi zahăr. Până a doua zi, se separă un sirop abundent, din care se iau 4-6 linguri pe zi. Aşa se combate tusea rebelă şi bronşitele. Acest sirop este fortifiant pentru copiii cu creştere deficitară dar şi pentru a combate orice stare de oboseală, de epuizare. Sucul proaspăt de ridichi dizolvă şi elimină în multe cazuri piatra biliară şi renală. Se consumă zilnic, timp de 1-2 luni, câte 100 ml în prima săptămână, apoi câte 200-400 ml, iar în ultima săptămână câte 100 ml, între mese. Persoanele care au anumite afecţiuni la stomac şi la intestine nu ar trebui să consume suc de ridichi negre.
***
Varza de Bruxelles alungă oboseala
Deşi este o specie cam rară prin pieţele agro-alimentare, varza de Bruxelles este o legumă bună, mai ales, pentru cei care suferă de oboseală cronică. Acidul folic (cu rol important în formarea globulelor roşii şi în metabolizarea proteinelor) şi vitamina B1 (care, printre altele, asigură funcţionarea în limite fireşti a sistemului nervos şi muscular) sunt prezente în cantităţi mari. În plus, garantează un tranzit intestinal normal, fiind o legumă bogată în fibre şi este deosebit de indicată în dietele de slăbire, datorită faptului că are un aport caloric scăzut (36 de calorii la 100 g).
***
Protejaţi-vă gingiile pentru a avea o inimă sănătoasă
Oamenii de ştiinţă au căzut de acord că o foarte bună igienă orală este esenţială nu numai pentru păstrarea sănătăţii dinţilor şi a gurii, ci şi pentru a menţine inima sănătoasă. Pentru că cercetările arată că există anumite corelaţii între bolile gingiilor şi incidenţa atacurilor de cord, persoanele care au probleme de inimă primesc tratament cu antibiotic înainte de a fi supuse intervenţiilor stomatologice. În urma studiilor comparative efectuate pentru a se stabili dacă într-adevăr există aceste legături între bolile de gingii şi bolile de inimă s-a constatat că 85 la sută dintre persoanele care au boli parodontale suferă cel puţin o criză cardiacă. Teoria elaborată în urma acestei constatări este că persoanele care suferă de boli de gingii sau atacuri de cord ar prezenta o reacţie inflamatorie mai puternică, în urma căreia în sânge este pompat un nivel mai mare de proteină C reactivă. Pentru că reacţiile inflamatorii pot cauza probleme circulatorii, studiile ştiinţifice efectuate pe persoanele care au probleme parodontale se concentrează în prezent pe statisticile referitoare la incidenţa atacurilor de cord şi a atacurilor cerebrale. Cercetările care se realizează în prezent încearcă să determine, de asemenea, dacă tratamentul agresiv al bolilor parodontale în cazul persoanelor ce suferă de boli de inimă poate ajuta la prevenirea unor probleme grave de cord.
***
Plopul tremurător, sursă de sănătate
Remediile din muguri de plop tremurător (Populus tremula) sunt excelente dezinfectante şi antiinflamatoare. Mugurii acestei specii de plop sunt lucioşi şi răşinoşi în interior, au gust amărui şi un miros plăcut aromat. Mugurii de plop tremurător sunt preţuiţi şi pentru calităţile lor diuretice şi dezinfectante ale căilor urinare. Sunt utilizaţi, de asemenea, în tratamentul bronşitelor acute, reumatismului şi al unor boli renale. În locul mugurilor de plop tremurător se pot folosi la fel de bine, avînd efecte tot atât de benefice, muguri de plop negru (Populus nigra). Contra cistitei, se prepară o infuzie din 2 linguriţe de muguri de plop la 200 ml apă. Peste muguri se toarnă apă clocotită şi se lasă la infuzat timp de 15 minute. Nu se fierbe! Se strecoară şi se beau 2-3 căni de ceai cald pe zi. Acest ceai este recomandat în orice fel de infecţii urinare şi chiar ca adjuvant în tratamentul cancerului. Este util şi în tratarea bronşitei şi astmului bronşic. Ajută în tratarea spondilitei anchilozante. Pentru febră şi tuse, se poate prepara o tinctură: peste 50 g muguri de plop se toarnă 250 ml alcool de 40E. Se astupă recipientul şi se aşteaptă 10 zile să se macereze la temperatura camerei, având grijă să fie agitat zilnic de 2-3 ori. După acest interval, se strecoară presînd plantele, iar după ce se aşează suspensiile, se trage tinctura cu un furtunaş subţire în sticle mici, închise la culoare. Se administrează la nevoie, de 3 ori pe zi, câte 15 picături în ceai de tei. Pentru copii între 6 şi 14 ani, se recomandă numai 8-10 picături de tinctură în ceai.