Cunoscută şi sub denumirea populară de "fumul pământului" sau "iarbă de curcă", fumariţa (Fumaria officinalis) este o plantă anuală, cu frunze de culoare verde pal, cu flori rozacee, viorii, purpurii, violete, albe spre bază şi roşii la vârf.
Înfloreşte din luna mai până în septembrie. În scopuri terapeutice, se utilizează planta întreagă, fără rădăcină, recoltată în timpul înfloririi. Planta conţine acid fumaric, fumarină, alcaloizi, potasiu, tanin. Ceaiul de fumariţă acţionează ca sedativ, depurativ, tonic, colagog şi coleretic, laxativ, febrifug, aperitiv, calmant şi hipnotic. Este indicată în astenie, dischinezii biliare, colici biliare, cefalee, afecţiuni hepatice, constipaţie, obezitate, amenoree, ateroscleroză, febră, afecţiuni renale, oligurie, eczeme, acnee şi artrită. Pentru utilizare, se prepară o infuzie slabă din 3 g plantă la o cană cu apă clocotită. Se infuzează 3 minute. Se beau 2 căni/zi. Ceaiul mai concentrat şi folosit în cura prelungită are efect hipotonizant şi de pierdere ponderală. Trebuie administrat cu prudenţă. Modul de acţiune al plantei diferă în raport cu timpul de administrare. Administrat zilnic, în primele 8 zile are efect tonic, aperitiv, depurativ. Se fac 2-3 cure de opt zile, cu pauză între cure de 10 zile. Continuând cura, peste 8 zile, pînă la 20 de zile, acţionează ca şi calmant şi hipnotic, determinând somnolenţă şi o încetinire a circulaţiei sanguine. Decoctul pentru uz extern se face din 60 g plantă, care se fierbe 4 minute în 1/2 l de apă, apoi se lasă să infuzeze 10 minute. Se badijonează regiunea cu eczemă sau acnee de 2 ori/zi.