Ciuma decima deja mici comunități de vânători-culegători în Siberia în urmă cu 5.500 de ani, potrivit unui studiu publicat miercuri și care aduce o perspectivă nouă asupra originii acestei boli, informează agențiile de presă internaționale.

Ciuma este asociată în general cu șobolanii, orașele medievale suprapopulate și cu epidemiile care au devastat Europa în timpul Evului Mediu și după acesta, cauzând mai multe zeci de milioane de morți.

Acest decor este cu totul diferit de peisajele sălbatice din jurul Lacului Baikal unde, de câteva decenii încoace, arheologii studiază situri funerare ale unor comunități preistorice de vânători-culegători.

Unul dintre situri, în special, reprezenta până acum o enigmă din cauza unui „profil de mortalitate foarte neobișnuit”, cu „un excedent considerabil de copii și adolescenți” decedați „într-o perioadă foarte scurtă”, a dezvăluit într-o conferință de presă Ruairidh Macleod, cercetător în paleogenomică la Universitatea Oxford din Regatul Unit.

În absența unor urme de violență și a unor traumatisme la nivelul scheletelor, „nicio explicație clară nu ne permitea să înțelegem” cauzele acelui eveniment catastrofal, a explicat Ruairidh Macleod, unul dintre autorii principali ai studiului publicat în revista Nature.

Analizând ADN-ul străvechi conservat în dinții a 46 de persoane înmormântate în patru situri din jurul Lacului Baikal, oamenii de știință au descoperit la 18 dintre acestea prezența bacteriei Yersinia pestis, care cauzează ciuma.

Această rată de prevalență este de aproape 40%, fiind mai mare decât cea observată în anumite gropi comune din perioada ciumei medievale, în condițiile în care detectarea ciumei în ADN-ul străvechi furnizează oricum multe rezultate de tip „fals negativ”.

Așadar, probabil că „aproape toți indivizii” înhumați în acele cimitire din Siberia au murit din cauza acestei boli cu ocazia a două episoade epidemiologice, dintre care cel mai vechi datează din urmă cu 5.500 de ani, a continuat Ruairidh Macleod, care vorbește despre „o surpriză totală”.

Până la acest studiu, cele mai vechi urme ale ciumei fuseseră descoperite în comunități de agricultori care au trăit în Europa de Nord în Neoliticul târziu, în urmă cu 5.300 de ani.

Însă mortalitatea acelor tulpini străvechi era „intens dezbătută” în comunitatea științifică, a reamintit Eske Willerslev, profesor la Universitatea din Copenhaga (Danemarca) și Universitatea Cambridge (Regatul Unit).