Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) s-ar putea pronunţa în favoarea unui sistem de apărare a întregii Europe în faţa ameninţării cu rachete balistice, în cadrul căruia ar putea fi integrat sistemul controversat propus de americani. Discutarea acestui proiect ar urma să fie unul dintre punctele de pe agenda summitului de la Bucureşti.

Obiectivul NATO este de a dezvolta un sistem care să garanteze acoperirea din acest punct de vedere a tuturor celor 26 de state NATO, lucru care nu poate fi asigurat de scutul american. Prin instalarea unei baterii de interceptare în Polonia şi a unui radar în Cehia, proiectul de scut al Washingtonului va acoperi o bună parte a Europei, însă este deficitar pentru statele din flancul sud-estic al Alianţei. Pentru Grecia, România, Bulgaria şi Turcia, NATO are în vedere un sistem de apărare, bazat pe rachete cu rază de acţiune scurtă sau medie, până la 3.000 de kilometri, care ar putea fi lansate din Orientul Mijlociu sau Asia asupra Turciei sau a Balcanilor. Se preconizează că fără integrarea sistemului american, sistemul dezvoltat de NATO ar presupune cheltuieli de de peste 27 de miliarde de euro pe o perioadă de 20 de ani. Oficiali ai NATO, referindu-se la Rusia, au apreciat că aceasta nu are şi nici nu va avea niciun cuvânt de spus în decizia privind constituirea unui scut complementar al NATO, însă Alianţa doreşte să coopereze cu Rusia, fără însă a fi precizate şi modalităţile acestei cooperări.
Înaintea summitului NATO de la Bucureşti, întâlnirile dintre România şi ceilalţi parteneri europeni din cadrul Alianţei s-au intensificat. Mai multe studii internaţionale au arătat că rolul Bucureştiului în ceea ce priveşte alimentarea cu energie a Europei capătă contur din ce în ce mai mult, ţara noastră reprezentând un punct de tranzit important atât pentru petrolul care vine dinspre Marea Caspică prin Marea Neagră în Europa, cât şi pentru gazele naturale care ajung pe continentul european din Caucaz şi Orientul Mijlociu prin Turcia. Astfel, este încurajată colaborarea în domeniul energiei în zonă, care are mai multe semnificaţii. Primul aspect se referă la posibilitatea de a compensa prin această colaborare lipsa unei politici europene privind energia, prin stabilirea unor relaţii regionale sau bilaterale capabile să securizeze întregul continent. Un factor important este şi creşterea economică susţinută a unor state din regiune, precum Grecia, creştere care este peste media europeană şi care astfel poate susţine proiecte majore în domenul energiei în regiune. Un ultim element se referă la rolul atractiv al României în ceea ce priveşte zona Mării Negre, aceasta putând deveni principala rută de tranzit pentru resursele de energie în drumul lor spre inima continentului european. Este în interesul Europei ca România să aibă o dezvoltare stabilă şi sigură, iar Bucureştiul trebuie să ştie să profite de rolul său strategic de punct nodal între Marea Neagră, Balcani şi Europa de Vest. Ceea ce reiese din participarea activă a Bucureştiului la securitatea Balcanilor şi, de altfel, a sud-estului Europei este competiţia cu Moscova pentru supremaţia militară la Marea Neagră. În ciuda participării masive a Turciei, este destul de greu pentru NATO să prevadă o depăşire a avantajului Rusiei în zona Mării Negre, însă acest lucru nu înseamnă o abandonare a participării active în zonă.