În faţa Adunării Generale a ONU, preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad a reafirmat că ţara sa nu va renunţa, sub presiunea Occidentului, la pretenţiile sale nucleare. De asemenea, a acuzat Israelul că se află în spatele tuturor acestor manevre şi că toate statele care încearcă să intimideze Iranul sunt controlate de "criminali sionişti".

Israelul, la rândul său, a catalogat declaraţiile liderului de la Teheran ca fiind aberante şi mincinoase şi a întărit faptul că Iranul încurajează acţiunile teroriste în lumea arabă. Chiar dacă Teheranul nu declanşează războaie, este declanşatorul principal al terorismului în Liban prin gruparea şiită Hezbollah şi principalul furnizor militar pentru gruparea palestiniană Hamas. Mahmoud Ahmadinejad a susţinut în faţa Adunării Generale a ONU că Teheranul încearcă doar să-şi dezvolte un program nuclear civil, iar acesta este un drept inalienabil al naţiunii iraniene. În acest context, Ahmadinejad s-a arătat foarte iritat de faptul că există state care pun bariere în calea progresului tehnologic al ţării prin presiuni economice şi politice. Tot acest discurs al şefului de la Teheran apare în contextul în care Rusia, iritată de intenţiile Occidentului de a îi impune sancţiuni ca urmare a acţiunii militare din Georgia, a ameninţat că va readuce în prim planul discuţiilor de la ONU dosarul iranian. Ahmadinejad a observat momentul prielnic şi a prins curaj, mai ales că Rusia s-a arătat mai tot timpul permisivă faţă de ambiţiile nucleare al Iranului, oferind uneori şi ajutor mai marilor de la Teheran în acest domeniu. În replică, preşedintele israelian Shimon Peres, prezent la ONU, a înfierat din nou politica pro-teroristă practicată de Iran. El a fost secondat de candidatul democrat la preşedenţia SUA, Barack Obama, care, după ce a condamnat afirmaţiile "scandaloase" ale liderului iranian, s-a angajat într-o critică violentă anti-sionistă, ceea ce ne facem să credem că Israelul şi SUA vor împărţi, şi pe viitor, aceleaşi interese şi că nu contează cine vine la Casa Albă, pentru că liniile mari ale politicii externe americane vor rămâne aceleaşi.