Liderii celor 27 de state membre ale Uniunii Europene s-au întâlnit, ieri, la Bruxelles, pentru un summit care trebuie să reglementeze două probleme spinoase, respectiv deblocarea Tratatului de la Lisabona şi finanţarea luptei împotriva încălzirii globale, transmite AFP. Dar tema principală discutată în culise a fost numele primului preşedinte real al Europei.

 

Reuniunea de două zile a început ieri în jurul orei locale 17.00 (18.00, ora României). Agenda summitului este foarte încărcată. Liderii vor încerca mai întâi să deblocheze Tratatul de la Lisabona, care mai trebuie ratificat de Cehia şi preşedintele său eurosceptic. Pentru a reuşi, ei trebuiau să accepte, în cursul serii trecute, să-i acorde acea derogare pe care o solicită privind împiedicarea oricărei restituiri pentru germanii expulzaţi din regiunea Sudeţi în 1945. În planul secund al Tratatului de la Lisabona se pune şi problema desemnării viitorului preşedinte stabil al Uniunii Europene, funcţie prevăzută de text, chiar dacă tema nu figura în mod oficial pe ordinea de zi. Pentru această funcţie există mai mulţi candidaţi. Premierul britanic, Gordon Brown va face lobby, potrivit BBC, pe lângă colegii săi pentru a susţine candidatura predecesorului său, Tony Blair, multă vreme considerat marele favorit pentru acest post. Premierul luxemburghez, Jean-Claude Juncker, este rivalul acestuia. Numele unui alt participant la summit, premierul olandez, Jan Peter Balkenende, a fost, de asemenea, citat, însă el a declarat, miercuri, că nu candidează. Premierul leton, Valdis Dombrovskis, a anunţat că va propune în cadrul summitului candidatura fostei preşedinte a ţării Vaira Vike-Freiberga. Liderii celor 27 de state membre mai trebuie, în mod imperativ, să depăşească divergenţele în privinţa climatului, în condiţiile în care summitul internaţional de la Copengaha are loc peste numai şase săptămâni. Ei vor încerca să convină asupra cuantumului ajutorului financiar acordat ţărilor sărace pentru a le sprijini să facă faţă efectelor încălzirii climei.

 

Comisia Europeană a evaluat la 100 de miliarde de euro pe an nevoile financiare ale ţărilor sărace pentru a face faţă schimbării climatice. UE s-a angajat să-şi asume "partea sa corectă", însă nu a reuşit să găsească un acord în privinţa cui trebuie să plătească şi la ce nivel.