Rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, istoricul Ioan-Aurel Pop, şi-a lansat ieri, la Biblioteca Universităţii din Oradea, cartea „Transilvania, starea noastră de veghe” o lucrare ce se doreşte a fi reconstrucţia istoriei a zonei şi o pledoarie pentru românism, pentru renunţarea la provincialism şi la regionalizare.

 

Studenţii şi profesorii Universităţii din Oradea, şi nu numai, au participat ieri, în număr mare în Sala de conferinţe a Bibliotecii Universităţii din Oradea, la lansarea cărţii „Transilvania, starea noastră de veghe” a rectorului Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, istoricul Ioan-Aurel Pop. De la prezidiu au vorbit Sorin Şipoş – directorul Centrului de Studii Interdisciplinare „Silviu Dragomir” al Universităţii din Oradea, rectorul Universităţii din Oradea – Constantin Bungău şi prorectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca – Ioan Bolovan.

„De fiecare dată când istoricul Ioan-Aurel Pop ne onorează cu prezenţa este o adevărată sărbătoare. Este o lucrare de idei care exprimă stări, dar şi rezultatele unor cercetări. O carte scrisă cu suflet. Cu suflet românesc”, a spus Sorin Şipoş care a fost şi moderatorul evenimentului.

Despre lucrare a vorbit şi prorectorul Ioan Bolovan: „Ioan-Aurel Pop nu este numai un istoric ci şi un istoric care a făcut istorie. Cartea vizează reconstrucţia istoriei acestei zone. Este o pledoarie pentru românism, pentru renunţarea la provincialism şi la regionalizare”.

Pentru implicarea în dezvoltarea Centrul de Studii Interdisciplinare Oradea – Chişinău „Silviu Dragomir” din cadrul Universităţii din Oradea, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” a primit o diplomă înmânată de Constantin Bungău.

 

„Nu am vrut să fie o carte seacă...”

Ioan-Aurel Pop a spus că le mulţumeşte pentru aprecieri celor care au vorbit despre cartea lui.

„Au apărut deja cronici la adresa cărţii. Cele mai multe laudative dar şi critice ceea ce este foarte bine pentru că o carte necriticată nu este o carte bună. Unul dintre criticii amici de la România literară a scris că titlul e patetic şi că el ar fi dat alt titlu. Ceea ce, recunosc, are o doză de adevăr, dar titlul este patetic pentru că mi-a plăcut să fie patetic, nu am vrut să fie o carte seacă despre trecut ci una cu sentiment. În viaţa asta dacă nu punem sentiment, nici matematica nu e matematică. Am scris-o şi cu gândul la un mare profesor, Constantin C. Giurescu, care a făcut închisoare peste cinci ani la Sighet, şi care a ţinut o conferinţă pe vremea când eu eram student la Cluj-Napoca şi a vorbit despre neamul acesta, trăgând o concluzie extraordinară, care m-a impresionat: am iubit toată această întindere de pământ care se numeşte România şi care se numea şi altădată România. Am iubit Muntenia pentru că acolo m-am născut eu, am iubit Dobrogea pentru că acolo s-a făcut prima oară sinteza daco-romană, şi eu cred că fără asta poporul nostru nu ar fi existat, am iubit Oltenia pentru că acolo s-a născut Mihai Viteazul şi fără el istoria noastră n-are sens, am iubit Moldova lui Ştefan cel Mare findcă de acolo ne vine marea cultură românească şi am iubit Ardealul pentru că fără el ţara n-ar putea să fie şi ar fi cum era odată, ca două braţe întinse spre un corp ce nu era. Aşa că m-am regăsit în viaţă şi am fost educat ca să iubesc tot pământul românesc. Aşa a spus Constantin C. Giurescu. De la profesorii mei am învăţat că istoria nu este adevărată sau neadevărată pentru că istoria este pur şi simplu viaţă şi viaţa nu poate fi adevărată sau neadevărată. Viaţa este, sau nu este, şi din această cauză cred că cei care ne acuză că minţim sau nu minţim în istorie nu înţeleg nimic din trecut. Trecutul este viaţa noastră. A, că ea nu mai este, asta ne priveşte pe noi, dar pe cei care au trăit-o? Deci eu dacă mă apropii de trecut cu ideea că nu mai este, fac o eroare fundamentală. Şi atunci încerc să trăiesc trecutul ca şi cum el ar fi în continuare şi nu avem toţi capacitatea să îl cunoaştem. Aşa cum preotul ne face să înţelegem ce înseamnă credinţa şi ce este cartea sfântă şi ce înseamnă Dumnezeirea, istoricul trebuie să-i facă pe oameni să înţeleagă, cred, ce este viaţa”, a spus, printre altele Ioan-Aurel Pop.

Cartea „Transilvania, starea noastră de veghe” a putut fi achiziţionată, la preţul de 35 de lei, doar de la reprezetanţii editurii Şcoala Ardeleană, prezenţi la eveniment, ea negăsindu-se (conform reprezentanţilor editurii) în nicio librărie din Oradea.

Ioan-Aurel Pop este profesor universitar şi membru al Academiei Române, este Director al Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române şi a condus, atât Institutul Cultural Român din New York, cât şi Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia.

Din anul 2012 este rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. În anul 1989 a obţinut doctoratul în istorie cu teza intitulată „Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV – XVI”. Temele predilecte de cercetare fac parte parte din domeniul istoriei medievale şi moderne timpurii precum: instituţii ale Transilvaniei, naţiunea medievală, paleografia latină şi limba latină ca limbă a izvoarelor etc. Preocupat de istoria Transilvaniei, este autor a peste 50 de cărţi, tratate şi manuale şi a peste 300 de studii şi articole publicate la edituri de prestigiu şi în periodice din peste 20 de ţări. Din anul 2015, este preşedintele Comitetului Naţional al Istoricilor din România şi reprezentantul României în Comitetul Internaţional de Ştiinţe Istorice.