Rezultat al unui vechi și rodnic parteneriat științific, conferința jubiliară organizată online, în 22-23 aprilie a.c., de prestigiosul for academic din capitala Republicii Moldova (75 de ani de la fondare) a întrunit elite din învățământul universitar românesc (Chișinău, București, Iași, Târgoviște și, nu în ultimul rând, Oradea). Universitatea din Oradea a fost reprezentată de un grup de magiștri, conducători de doctorat de la Școala Doctorală de Istorie, manageriată de prof. univ. dr. habil. Sorin Domițian Șipoș, care a fost onorat să susțină un cuvânt de deschidere, alături de Igor Șarov (rectorul universității celebrate), Sergiu Cornea (Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul), Laura Pricop (Universitatea din Iași) și Adriana Cazacu  (decanul Facultății de Litere de la universitatea basarabeană). Invitarea directorului școlii doctorale orădene de a fi prezent cu o comunicare la Conferința plenară (o pasionantă, complexă și originală expunere privind metodologia studierii relatărilor călătorilor străini care au tranzitat Țările Române) a avut darul să reflecte aprecierea de care se bucură istoricii de la Alma Mater Oradiensis în cercurile selecte ale lumii academice naționale și europene.

Secțiunea I (Istorie: perspective diacronice și sincronice), moderată de universitarul orădean Ion Zainea (acompaniat de Valentin Constantinov, de la Institutul de Istorie din citadela moldavă) i-a oferit doctorandului orădean Constantin-Tufan Stan prilejul de a întreprinde o incursiune virtuală în Evul Mediu Târziu, în universul cultural transilvănean marcat de reformele de inspirație comeniană datorate unor principi luminați. Principesa-consort Suzanna Lorántffy, promotoare constantă a culturii (sub influența bisericii protestante), a semnat, în 1657, Legea și Regulamentul Școlii Reformate din Făgăraș, prin care învățăceii români erau instruiți să scrie în limba română în caractere latine. Chiar dacă scopul era reprezentat de practicarea unui prozelitism mascat în rândul populației ortodoxe majoritare (demers care nu a reușit să altereze vechile cutume ale comunităților românești din Țara Făgărașului, aflate cândva sub sceptrul lui Mircea cel Bătrân), proiectul educațional coordonat de Suzana Lorántffy a generat unele efecte pozitive, prefigurând iluminismul secolului XVIII. Stă mărturie și așa-numita Biblie de la Oradea (1660-1661), a cărei editare a fost încurajată și finanțată de înțeleapta principesă, cea care a fondat Colegiul orădean care astăzi îi poartă numele.

Lucrările conferinței s-au derulat sub semnul interdisciplinarității, comunicările învățăceilor orădeni trezind interesul moderatorilor și al participanților virtuali și generând pasionante comentarii și chiar dezbateri. De la excursuri privind metodologia cercetării istorice (drd. Marian Gheorghe, prof. Gelu Serea) la incursiuni în sfera imagologiei (drd. Maria Ungur), de la temele de inspirație ecleziastică (drd. Dănuț Emanuel Poduț, drd. Traian Ostahie, drd. Patricia Bianca Usvat) la prezentarea unor metode statistice în elaborarea unor cercetări monografice în mediul rural (drd. Cosmin Patcă), de la abordarea unor teme literare, cu incursiuni în istoria jurnalismului orădean (drd. Rodica Deac) sau în corespondența cu relevanță istorică (drd. Florentina Barta), la problematica istoriei moderne și contemporane (drd. Roland Olah), conferința s-a constituit într-un inedit eșafodaj informațional și metodologic privind varii domenii din spațiul umanistic.

De subliniat aportul celorlalți maeștri ai Școlii Doctorale de Istorie orădene, care sporesc prestigiul tinerei și prestigioasei cetăți universitare de pe Crișul Repede: Mihai Drecin, Ion Zainea, Gabriel Moisa și Laura Ardelean, membri în Comitetul științific al Conferinței, inteligenți moderatori ai unor secțiuni. Conferința jubiliară s-a constituit într-un prolific izvor de idei, concepte și metodologii, un adevărat punct de miră pentru manifestări similare viitoare, care să confere cercetării un rol primordial în societatea românească.

Prof. Constantin - T. STAN