Ne-aţi solicitat, vă răspundem Făcând parte din grupul de produse foarte perisabile, fasolea verde necesită o valorificare specială. Dacă nu este răcită la termperatura de 5?C în primele 5 ore după recoltare, fasolea pierde rapid din conţinutul de zahăr, aroma şi gustul caracteristic şi se depreciază. În SUA, pentru îndepărtarea rapidă a căldurii de câmp, se practică metoda hydrocooling, prin care temperatura produsului este coborîtă în 20 de minute la 5?C. Pe durata păstrării şi valorificării în stare proaspătă se pot întâlni o serie de boli care produc deprecierea rapidă a fasolei: Putregaiul de sol (Rhizoctonia solani). Produce infecţii, care la început nu se văd cu ochiul liber, dar care devin vizibile după 3 zile, sub formă de leziuni mici, brune, ruginii, răspândite neuniform pe păstaie. Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea). Această boală apare mai frecvent în perioadele reci şi umede. Ţesuturile afectate sunt moi şi apoase, fiind acoperite cu un miceliu alb cenuşiu. Putergaiul umed apos (Sclerotinia sclerotiorum). Apare mai frecvent după perioadele reci şi umede sau pe păstăile vătămate mecanic. Iniţial, infecţia se dezvoltă în interiorul păstăii. În condiţii favorabile de temperatură şi umiditate ridicată, răspândirea mucegaiului se face de la o păstaie la alta, formându-se focare de boală, acoperite cu un miceliu alb, cu aspect vătos, pe care se dezvoltă scleroţii ciupercii. Putregaiul alb (Pythium butleri).Provine din câmp şi este una dintre cele mai răspândite boli ale fasolei recoltate. Păstaia afectată este moale şi apoasă, fiind acoperită cu un miceliu alb, făr scleroţi. Antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum). Se recunoaşte după petele brune gălbui, cu marginea proeminentă, circulare, cu diametrul de 1 cm, care se adâncesc în ţesut. Atacul este foarte grav, când apare în câmp, la începutul formării păstăilor, care se răsuces şi se usucă. Când atacul se produce mai târziu, miceliul ciupercii străbate peretele păstăii şi infectează boabele pe care produce pete cafenii. Atacurile cele mai intense se observă în a doua jumătate a verii. Rugina (Uromyces phaseoli). Este mai păgubitoare, când afectează plantele într-o fază mai tânără. La atacuri puternice, se observă pustule cu uredospori pe frunze, tulpini şi păstăi. Pentru a preveni aceste boli, care pot distruge în timp scurt întreaga recoltă, producând pagube foarte mari, este necesar să se ia din timp măsuri de prevenire. Astfel, fluxul de valorificare a fasolei trebuie să ţină seama de unele principii, după cum urmează: Recoltarea trebuie să se facă la gradul de maturare care să asigure menţinerea calităţii o perioadă cât mai îndelungată. Se va recolta la momentul optim, când boabele sunt bine dezvoltate, dar în acelaşi timp, păstăile sunt fragede şi suculente (neîntărite). Trebuie evitată supramaturarea. Fasolea se recoltează manual sau mecanizat. Cu toate că este mai eficientă, prin recoltarea mecanizată se măreşte ponderea păstăilor depreciate la 28%, faţă de 7% la recoltarea manuală, iar procentul de impurităţi (frunze şi tulpini) se ridică la 5%. Recoltarea manuală se execută de 2-3 ori pe săptămână sau chiar zilnic, în funcţie de gradul de maturare. Sortarea păstăilor şi îndepărtarea celor necorespunzătoare (bolnave, vătămate, deformate) se face înainte sau după răcire, de obicei, la recoltare. Ambalarea se face o dată cu recoltarea, în lăzi de transport cu capacitate de 5-15 kg. Păstrarea se realizează în spaţii răcite, la temperatura de 5-8?C şi 85-90% umiditate relativă a aerului, condiţii în care fasolea poate fi menţinută cca 5 zile. Durata de păstrare poate fi prelungită la 10 zile prin protejarea ambalajelor cu huse de polietilenă. Grosimea stratului de fasole în ambalaj nu trebuie să depăşească 20 cm. Pe durata păstrării se vor efectua controale, prin sondaj, ale stării de sănătate a lotului. În gospodărie, fasolea verde poate fi păstrată cca două săptămâni, prin ambalare, după o riguroasă sortare, în pungi de polietilenă perforată care se depozitează în frigider.