Fertilizarea de pornire (starter) se execută concomitent cu semănatul în benzi, îngrăşământul introducându-se sub sămânţă sau lateral de rândul de sămânţă la 5- 6 cm. În acest caz, îngrăşămintele se aplică cu ajutorul fertilizatoarelor montate pe maşina de semănat, la adâncimea de 5-6 cm sub sămânţă.
Prin micşorarea suprafeţei de contact a îngrăşămintelor cu solul se scade cuantumul fixării în sol a ionilor fosfat, iar eficienţa exprimată în kg spor de recoltă pe kg de substanţă activă este cea mai ridicată.
Cantităţile de îngrăşăminte aplicabile la fertilizarea de pornire reprezintă 20% din doza optimă economică de azot şi 20-35% din doza optimă economică de fosfor (P2O5); pe solurile deficitare în potasiu, fertilizarea de pornire reprezintă circa 30% din doza optimă economică de potasiu (K2O). Se folosesc sorturile de îngrăşăminte corespunzătoare solului.
În lipsa acestora se procedează la realizarea de amestecuri de îngrăşăminte simple în proporţiile dorite, folosind pentru solurile neutre sau slab alcaline azotatul sau sulfatul de amoniu şi superfosfatul concentrat sau simplu, iar pentru cele cu reacţie slab acidă îngrăşământul complex 16:48:0. Ca sursă de potasiu se recomandă clorura de potasiu.
La fertilizarea de pornire se exclude ureea din cauza posibilităţilor de a vătăma tinerele plante în urma contactului cu amoniacul rezultat din hidroliza ureei şi micşorarea accesibilităţii fosforului.