Creditorul îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei este cel a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile. Cererea referitoare la deschiderea procedurii insolvenţei poate fi formulată de orice creditor îndreptăţit conform dispoziţiilor prevăzute de art 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind Procedura insolvenţei.
Procedura generală prevăzută de lege se aplică următoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă: societăţi comerciale; societăţi cooperative; organizaţii cooperatiste; societăţi agricole; orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice. Concret, Procedura insolvenţei stabileşte că orice creditor care are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile împotriva debitorului poate formula o cerere împotriva debitorului. O altă cerinţă legală constă în aceea că, potrivit legii, cuantumul creanţei trebuie să fie mai mare de valoarea - prag, respectiv să fie superioară cuantumului de 10 000 lei ( RON). Din moment ce creanţa nu a fost achitată de către debitor în termen de 30 de zile, insolvenţa debitorului este prezumată ca fiind vădită. Astfel, va fi suficient ca şi creditorul să depună la dosarul cauzei înscrisurile din care rezultă existenţa uneia sau a mai multor creanţe certe, lichide şi exigibile şi ale căror valori prag să aibă cuantumul mai mare decât prevede legea, respectiv mai mare de 10.000 lei (RON). Creditorul îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care să precizeze: cuantumul şi temeiul creanţei; existenţa unei garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii; existenţa unor măsuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului; declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare. Totodată, creditorul trebuie să anexeze documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii.
Potrivit art 31 alin 3 din Legea nr 85/2006, dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor şi cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenţa dosarului pe rol, dispunând conexarea acestora şi stabilind îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea însumată a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri şi cu respectarea valorii-prag prevăzute de prezenta lege. De asemenea, creditorul trebuie să menţioneze în cererea sa aplicarea procedurii generale sau a procedurii simplificate, raportat la categoria în care este inclus debitorul potrivit Legii nr 85/2006. În situaţia în care creditorul consideră că există posibilitatea reorganizării activităţii debitorului, acesta trebuie să îşi precizeze în scris intenţia de a participa la reorganizare şi, de asemenea, să menţioneze modalitatea în care urmează a participa la respectiva operaţiune. Concret, creditorul are dreptul de a face în scris propunerea unui plan de reorganizare al activităţii debitorului.