* Dacă în primul semestru al anului 2002 erau 645 de societăţi cu producţie în lohn, la finele anului 2005 numărul acestora a ajuns la 572. * În 2005, în activitatea economică a judeţului Biohor, 25% din totalul societăţilor lucrau în lhon. * Cele mai multe societăţi comerciale care au producţie lohn se află în industria pielăriei şi încălţămintei şi în industria confecţiilor. Abordăm acest subiect, nu înainte de a menţiona sprijinul acordat, prin documentaţia oferită, de către d-na Dana Pasc, director executiv la Direcţia Judeţeană de Statistică Bihor şi de dl. Dacian Palladi, consultant în afaceri. Cât priveşte activitatea în condiţii de lohn, există argumente pro şi contra. Pe de o parte, ca argumente pro, operativitatea de prelucrare în lohn este destinată în mod special creşterii efortului valutar (peste 70% din exportul României către Uniunea Europeană înseamnă lohn); o astfel de activitate înseamnă a ocupa o însemnată forţă de muncă, în majoritate femei; este deosebit de profitabil pentru învestitori - activitate la privatizarea întreprinderilor din ramură; know-how-ul dobîndit de la partenerii externi creşte calitatea forţei de muncă; activitatea în lohn deschide pieţe inaccesibile în alte condiţii. Pe de altă parte, tot în opinia specialiştilor, lohn-ul este considerat că nu angrenează industria pe orizontală, nu foloseşte creativitatea naţională, venitul exportatorului este mai redus decât în cazul în care ar vinde intergral din producţia proprie, exportul sub mărci străine efectuat pe timp îndelungat exclude mărcile naţionale de pe pieţele externe, există şi riscul ca importatorul să renunţe la tranzacţia în lohn, în situaţia unei conjuncturi nefavorabile pieţei pe care vinde produsele realizate astfel. Pro sau contra activităţii de lohn, iată că în judeţul Bihor s-a ajuns ca o astfel de activitate să se deruleze în 21 de ramuri ale economiei. În 2005 programul, de pildă, existau 572 de societăţi, din totalul de 2289, cu producţie în lohn. Din totalul cifrei de afaceri ale celor 2289 de societăţi active în cele 21 de ramuri economice a Bihorului, lohnul reprezenta 20,05 la sută. În cifra de afaceri obţinută din activitatea de lohn, cea mai bine reprezentată valoric este în industria pielăriei şi încălţămintei, urmată de industria confecţiilor. De altfel, în aceste două ramuri industriale din Bihor se află şi numărul cel mai mare de societăţi cu producţie în lohn: 184, respectiv 129, urmate de 48 societăţi din industria alimentară şi a băuturilor, şi de 30 de societăţi din industria textilă. Continuând exemplificările, la finele primului semestru al anului 2005 existau 23442 de angajaţi pentru activitate lohn, din totalul de 57147 angajaţi în cele 21 de ramuri economice ale Bihorului. Şi încă o remarcă: asistăm la (aproape) generalizarea metodei de a produce în lohn în industria uşoară, unde vine partenerul cu materia primă, noi facem numai croiala şi cusutul, iar deşi pleacă, apoi, marfa la export, contribuţia producătorului român, respectiv venitul, nu depăşeşte 20-25% din valoarea exportului... O întrebare şicanatoare rămâne: Ce perspectivă are activitatea de lohn după integrarea României în Uniunea Europeană, adică de la 1 ianuarie 2007? Iată opinia doamnei Dana Pasc: "Aderarea nu va duce automat la majorarea salariilor şi nici, neapărat, la dispariţia bruscă a acestor firme, a căror producţie este destinată în întregime exportului şi care au desfacerea asigurată, prin contracte încheiate. Desigur, pe măsură ce nivelul salariilor va creşte, aceste firme se vor muta către zonele şi mai sărace din jur, dar câtă vreme nu sunt constrânse fie de restricţii economice, de genul salarii înalte, impozite ridicate, concurenţa produselor similare pe pieţele lor de desfacere sau de restricţii legislative derivate din aquis-ul comunitar, referitoare la condiţiile de producţie - ele vor continuasă funcţioneze. Dacă celelalte condiţii rămân relativ stabile, abia după ce se va face simţit efectul investiţiilor de capital cu influenţă şi asupra creşterii nivelului salariilor, aceste firme îşi vor înceta funcţionarea. Iar aceste investiţii de capital nu sunt neapărat garantate, sunt condiţionate de capacitatea administrativă a autorităţilor şi a membrilor societăţii".