Recunoaşteri meritate În urmă cu un an, Ministerul Culturii şi Cultelor, Societatea Română de Radiodifuziune organizau "omagierea marilor valori ale folclorului românesc, care au păstrat nealterat cântecul şi jocul autentic ale poporului nostru şi au reprezentat România pe toate meridianele lumii ca ambasadori ai culturii tradiţionale". Am citat din cuvântul introductiv al ministrului de resort, acad. Răzvan Theodorescu, din cartea intitulată Gala folclorului românesc, unde sunt prezentate personalităţi de seamă ale tezaurului etnofolcloric românesc. La pagina 19, în C.V.-ul Mariei Haiduc, citim: "Strălucită interpretă a cântecului popular, orădeancă prin naştere, şi-a dedicat întreaga viaţă descoperirii valorilor etnofolclorice din Bihor. (...) Pentru meritele sale de solist, pentru contribuţia extraordinară la promovarea valorilor etnofolclorice, Maria Haiduc a primit numeroase premii şi diplome. În anul 1972 - Ordinul ?Meritul Cultural? pentru păstrarea şi promovarea muzicii populare", iar la împlinirea a 40 de ani de activitate, i s-a decernat "Diploma de Merit", recunoaştere a devoţiunii cu care a slujit o viaţă cântecul popular". Atunci, Maria Haiduc a primit Diploma de Excelenţă emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor, precum şi Crucea Naţională "Serviciu Credincios" cl. a III-a, pentru activitate naţională şi internaţională în slujba folclorului românesc. O viaţă de artist prodigioasă şi reprezentativă, răsplătită aşa cum se cuvine, ca o încununare a unor incontestabile merite. "Cântecele mele" şi "Cântecele noastre" Pentru că în cartea de mai sus apăruse şi o informaţie eronată - că ar fi editat trei culegeri de cântece populare incluse în repertoriul său -, Maria Haiduc a ţinut să publice, într-adevăr, acum, două cărţi (ambele apărute la Editura "Maria"). Prima - "Cântecele mele" - culegere de folclor bihorean - poartă amprenta autenticităţii interpretei, "un buchet de cântece originale, culese cu multă sârguinţă din satele ţării celor trei Crişuri, adevărate nestemate bihorene" - după cum spune autoarea. "Acestea au fost încătuşate, încă din 1972, aprobate de Uniunea Compozitorilor - filiala Oradea, dar nu le-a luat nimeni în seamă, în atâţia ani" - mai spune domnia sa. Este o "carte de suflet şi o carte de vizită" a sa, pentru generaţiile ce vor urma. La toate textele puse pe note se specifică felul acestora (polcă, "pe picior", "mânânţel" ş.a.). Cea de-a doua carte, "Cântecele noastre", este o antologie (coperta - Cornel T. Durgheu) editată "cu gândul de a eterniza bogata noastră literatură muzicală, cu cele mai alese cântări (200) din toate zonele etnofolclorice româneşti, alături de frumoasa romanţă, cafe-concert şi alte genuri, din cele cca 500 melodii cântate în timp, fiind specificate şi numele interpreţilor care le-au lansat." Citez din Cuvântul înainte semnat de conf. univ. dr. Constantin Mălinaş: "De aproape o jumătate de secol, doamna Maria Haiduc se dovedeşte cea mai longevivă interpretă şi purtătoare a cântecului popular românesc, din Bihor în special, dar şi din alte zone folclorice, fiind distinctă şi originală, atât prin calităţile vocale inconfundabile, cât şi prin neobosita putere de acţiune, pentru culegerea şi recomunicarea în circulaţia publică a valorilor etnomuzicale româneşti." Iată ce spunea despre Maria Haiduc marele poet Alexandru Andriţoiu: "Cântecele, ca femeile, n-au vârstă. Pe firul de lumină al acestui dulce adevăr, Maria cântă, cântă, cântă în tinereţea fără bătrâneţe a sufletului său." La mulţi ani, Mariei Haiduc şi cântecului popular românesc!...