Unul dintre cei mai importanţi artişti plastici contemporani din Ungaria, român de origine, György Jovián, a vernisat luni, 16 septembrie, la Muzeul Ţării Crişurilor, cea de-a treia sa expoziţie personală de pictură din Oradea.

Oradea este oraşul în care György Jovián a făcut primii paşi pe calea artei plastice şi căruia i-a lăsat o amintire de neşters – mozaicul de pe frontispiciul fostului Cinema „Patria”.

„Muzeul Ţării Crişurilor, prin colegii de la secţia de Arte Plastice, au gândit în perspectivă un program expoziţional prin care să aducem în atenţia publicului artişti plastici care s-au născut în Oradea, sau care s-au lansat în Oradea, indiferent dacă mai trăiesc în acest oraş, sau nu”, a spus în deschiderea vernisajului managerul Muzeului Ţării Crişurilor, Aurel Chiriac. Acesta a mai precizat că primele discuţii cu artistul despre această expoziţie au avut loc în urmă cu trei ani, la Budapesta.

Aşa cum remarca şi în cadrul comentariului „Vremea Antimetafore”, „Expoziţia Şi vremea vremuieşte cuprinde de la o lucrare din 1985 (Aquarius), până la creaţii din 2018 (Studiu pentru demolare XII, XIV)”. O paranteză temporală largă la care nu putem participa fără a ţine cont de mărturisirea autorului: - Încep din mine însumi şi încerc să-mi transfer personalitatea în tot ceea ce fac. E vorba despre propria mea viaţă şi nevoia acută de a picta. Chiar nu contează ce pictezi, ci să pictezi -” a punctat Aurel Chiriac. Acesta  a mai subliniat că „Dezastru, catastrofă, sinistru, tragic, confuz, ravagiu, distonanţă, conflict, deznădeje, exasperare, limită, exces, final: de la oricare dintre aceste cuvinte am putea porni un text despre arta lui György Jovián. E drept că toate se înscriu într-un soi de registru negativ al percepţiei, într-un limbaj al apocalipticului şi disperării. Chiar artistul propune această aparentă negativitate. E până la urmă limbajul pe care l-a folosit în lucrările sale încă din anii 1980, căutând de atunci răspuns la câteva întrebări care l-au urmărit obsesiv de-a lungul activităţii: e fiinţa umană dependentă de tragic?; pricepem tragismul contemporaneităţii sau îl căutăm, scormonim după el ca după un imperativ existenţial; (....) trăim cu conştiinţa vinovăţiei sau suntem doar nişte barbari moderni?”

 „Şi vremea vremuieşte...” este o expoziţe organizată de Muzeul Ţării Crişurilor, în parteneriat cu Consiliul Judeţean Bihor şi Fundaţia Euroregiunea Bihor-Hajdú-Bihar şi va sta pe simezele celei mai importante instituţii muzeale din Bihor până în 27 octombrie 2019.  György Jovián este un pictor și grafician de talie universală, cunoscut pentru numeroasele sale expoziții personale și de grup din România, Ungaria, Germania, Italia, Franța, Belgia, Portugalia, Cehoslovacia, Polonia etc., fiind un nume apreciat de critica de specialitate din ţară şi străinătate. De-a lungul timpului, numeroşi critici europeni au remarcat că atât talentul, cât și originea lui sunt comparabile cu cele ale lui Dürer.

La vernisajul expoziţiei o invitată specială a fost violoncelista Szabó Ildikó, care trăieşte la Berlin şi Budapesta şi este laureată a Premiului Junior Prima.