Despre ce au vorbit sau au scris cel mai mult ziarele, televiziunile, posturile de radio, rețelele de socializare în 2021? Subiectele publice sunt, bineînțeles, și preocupările noastre ca persoane particulare. Cred că nu e nevoie de cercetări și măsurători speciale pentru a răspunde cu un fel de ierarhie a subiectelor de maxim interes. Primul loc e ocupat clar și detașat de virusul Sars-Cov-2 sau Covid-19 (cum vreți să-l numim), despre care s-a vorbit cel mai mult. El implică și subiectele colaterale sau subordonate: restricțiile, vaccinarea, spitalizările, numărul de infectări pe zi, tratament, certificatul verde, circulația persoanelor în țară și în afară. Valul 5 amenință și la noi, după ce a bântuit în toată Europa și în alte părți din lume. Destul de curios e că ne afectează cu întârziere, față de restul Europei.

Locurile următoare sunt ocupate de alte subiecte sensibile: încălzirea globală, poluarea, inflația, amenințarea crizei globale, cu toate ramificațiile ei, criza energetică, criza de resurse, criza transporturilor de aprovizionare, criza financiară, încetinirea producției de mașini, a aparatelor de uz casnic, a instrumentelor de comunicare (telefoane, calculatoare), criză cauzată de absența microcipurilor.

De fapt, totul poate fi rezumat sau sintetizat în două fenomene globale: criză în sănătate și criză economică. Ne-am obișnuit cu ele, fac un fel de zgomot de fond, până când ne vor atinge grav la pungă. Criza alimentară nu e de actualitate, cel puțin la noi: se scumpesc alimentele, dar deocamdată există pe piață.

Ar mai fi de adăugat criza politică în relațiile dintre marile puteri (în principal, SUA, China, Rusia, Uniunea Europeană). Sunt progrese și speranțe de destindere.

Avem, astfel, tabloul aproape complet al neliniștilor noastre din 2021, un spectru al amenințărilor care se va menține și în 2022. Trăim într-un alarmism stresant. Acestea sunt simptomele imediate ale vremurilor pe care le trăim.

Dacă ar fi să medităm la relațiile de cauzalitate dintre aceste probleme, putem emite câteva ipoteze. Criza din sănătate e posibil să fi declanșat și criza economică. E aproape sigur, după părerea altora, mai competenți, la care mă asociez. Ea nu a apărut din senin. Lupta împotriva răspândirii virusului a antrenat cheltuieli enorme. A paralizat capacități de producție. A încetinit consumul. Un expert de la Banca Națională a României s-a exprimat foarte plastic când a afirmat că omenirea stă pe un morman de bani care așteaptă să fie cheltuiți. Enorm de mulți bani se cheltuie în sănătate, cu spitalizări, vaccinuri, teste, materiale medicale, salarii din ce în ce mai mari ale medicilor și ale personalului medical - sigur că toate sunt cheltuieli absolut necesare pentru apărarea vieții. Dar ele se fac într-un scop neproductiv, prin forța împrejurărilor.

Dacă vom sta mult în această situație, dacă virusul ne va obliga, vom ajunge la cinisme care se profilează: să lăsăm virusul să facă imunizarea de turmă, restricțiile și vaccinările nu mai sunt suficiente, să nu mai facem atâtea cheltuieli zadarnice, scapă cine are noroc, cine e mai puțin vulnerabil. Ipoteza a fost deja lansată în SUA, în cursul acestui val 5 al pandemiei - un fel de adandon strategic și vigilent al luptei directe, să vedem (cu precauțiile de rigoare, cu spitalele pregătite) ce se întâmplă dacă lăsăm virusul de capul lui, să se manifeste liber, pentru că oricum nu reușim să-l oprim, ci doar să-l întârziem.

Se cheltuie foarte mulți bani care nu aduc niciun profit. Repet, pentru a nu fi greșit înțeles: sensul este benefic pentru sănătatea umană, dar nu și pentru economia mondială. Mai e benefic categoric pentru firmele producătoare de vaccinuri și materiale medicale. Pe deasupra, aceste cheltuieli publice sunt decontate de state din bugetele cu destinații multiple, care trebuie să-și restrângă alte cheltuieli (printre ele, și investițiile au de suferit). Logica e simplă, nu am impresia că dezvălui o noutate. Cu toții vedem unde se duc cei mai mulți bani - nu fără rost, dar fără profit, în sensul economiei de piață. Statele (bugetele lor) și noi, odată cu ele, nu avem decât de pierdut. Atunci cum să nu intervină, în mod inevitabil, criza economică? Și după criza economică vine ca o consecință la fel de inevitabilă criza politică. Analiza e complicată și antrenează speculațiile noastre ale tuturor, ca participanți la fenomenele sanitare, economice și politice în curs de desfășurare.

Poate că, din speranțele unor infecționiști și din temerile unor economiști, putem configura o turnură a evenimentelor în care întrezărim o veste bună și una rea: pe de o parte, diminuarea și poate chiar sfârșitul pandemiei în cursul acestui an 2022 (sunt voci autorizate care susțin asta), iar pe de altă parte, amplificarea treptată a crizei economice, cu vectori de criză energetică și inflație galopantă pentru devalorizarea banilor nefolosiți și imposibil de investit în ceva util. Vom trăi și vom vedea. Să fim sănătoși și voioși!

Tolstoi, la bătrânețe, în jurnalul său, când se gândea la zilele următoare, adăuga întotdeauna seara: dacă vom mai trăi, formulă perpetuată ritualic zi de zi, în ultimii săi ani, notată cu prescurtarea (în traducere în limba română): d. v. m. t.