La începutul acestei săptămâni s-a petrecut un eveniment de extremă importanţă pentru viitorul României, însă prea puţin mediatizat. Parlamentul a aprobat modul în care va fi taxată activitatea de extracţie a gazelor naturale din Marea Neagră. Deşi unele concesii administrative sunt discutabile, grila fiscală propusă pentru producţia de gaze pare picată direct din Scandinavia și le-a produs un şoc de furie petroliștilor din multinaţionale.

 

Liderul coaliţiei de guvernământ, Liviu Dragnea, a ieşit luni la tablă în Parlament pentru a explica modificările care trebuie aduse la Legea offshore. Şeful PSD a avansat un model de taxare progresivă în funcţie de mai multe praguri de preţ. Construcţia fiscală vizează o posibilă creştere de preţ la vârful producţiei, iar veniturile suplimentare obţinute peste anumite praguri să fie împărţite între stat şi producători. Grila constă într-o formulă destul de complicată, care ține cont de amortizări, dar apoi aplică un impozit progresiv pe prețul gazelor. În cazul în care calculele prezentate sunt corecte, atunci venitul suplimentar la buget ar fi de peste 10 miliarde de euro. O sumă colosală, din care s-ar putea construi o reţea întreagă de autostrăzi, spitale dotate modern, şcoli etc. Ca să vă faceţi o idee cât mai apropiată de ce înseamnă această sumă, gândiţi-vă că din aceşti bani s-ar putea asigura nu mai puţin de 40 de milioane de pensii în valoare de 1.100 de lei! Şi nu trebuie uitat că aceşti bani rămân în ţară şi generează pe orizontală alţi bani; o investiţie în ţară va ajuta, la rândul ei, dezvoltarea unei alte afaceri, în timp ce banii care se duc spre multinaţionale sunt pompaţi în exterior, iar statul român şi implicit cetăţenii lui se aleg cu praful de pe tobă.

Iată că, după atăţia amar de ani în care am asistat la înstrăinarea bogăţiilor naţionale pe mai nimic, s-a aprobat o lege care ţine seama de interesul naţional şi poate asigura securitatea energetică a României. Din acest punct de vedere este inexplicabil votul „contra” sau abţinerea de la vot a unor parlamentari pe motiv că este o lege mult prea importantă pentru viitorul ţării şi mai trebuie timp de gândire. Votul dat este cu atât mai important cu cât în sala Parlamentului asistau reprezentaţii petroliştilor (Exxon Mobil, Deep Lukoil, PanAtlantic Petroleu, OMV Petrom, Black Sea Oil&Gas, Petromar Resources), care au plecat extrem de nervoşi după aprobarea actului. De acum, urmează lungul drum până la promulgare, deoarece vor urma, foarte posibil, încercări de modificare a legii, şi nu în bine. Pentru că aceste multinaţionale gigant au interesul de a primi exploatările pe nimic, aşa cum au fost obţinute în ultimele două decenii şi jumătate.

Este nevoie de o întoarcere în timp. În 1999 ţara noastră a început, practic, demersurile serioase de integrare în UE şi NATO, dar acest lucru nu se putea realiza având o economie fragilă, necompetitivă, în care privatizările au însemnat jaf la drumul mare. Lucrurile trebuiau schimbate şi, pentru a realiza acest lucru, era nevoie de concesii serioase pentru a atrage investitori, mai ales într-un domeniu sensibil şi complicat tehnologic cum este exploatarea ţiţeiului şi a gazelor din mări şi oceane. Dacă atunci păreau justificate excepţiile de la impozite şi taxe vamale pentru a atrage potenţiali investitori, astăzi, situaţia economică a ţării şi spectrul geopolitic s-au schimbat mult în bine. România este membră a Uniunii Europene, suntem membri NATO şi avem un parteneriat strategic cu SUA.

„Timp de două decenii, titularii de concesiuni au beneficiat de o stabilitate fiscală imobilă, dar în această perioadă nu s-a exploatat nimic din Marea Neagră! Din 2013, de când guvernul Ponta a introdus două impozite excepţionale prin OG6 şi OG7, odată cu liberalizarea pieţei de gaze natural la consumatorii industriali, producătorii au ştiut că acela a fost primul semnal că situaţia pentru offshore se va schimba. În 2016, producătorii au avut ocazia să încheie o înţelegere în alţi termeni cu guvernul tehnocrat. Au refuzat propunerea ca producţia să fie impozitată cu 35% în schimbul eliminării OG6/2013 şi OG7/2013”, arată şi Vlad Epurescu într-o analiză publicată de Adevărul. Apoi, foarte recent, au existat presiuni externe serioase pentru demararea proiectului de la Marea Neagră în avantajul multinaţionalelor din partea... Ungariei. Vecinii noştri speră în concesionarea la un nivel redus al redevenţei şi al taxării producţiei pentru a beneficia din plin de resursele energetice. Acum au primit răspunsul: proiectul de la Marea Neagră este şi trebuie să fie unul românesc.