Mintalul colectiv al popoarelor este o materie în continuă schimbare. O privire asupra poziţiei unui punct definind starea de moment a unui fenomen nu ne poate spune nimic despre curba evolutivă a acelui fenomen. De aceea nu cred în descrierea psihologiei popoarelor ca fiind una definitivă.

Dau un singur exemplu, pe care îl cred revelator şi pe care l-a mai dat. Napoleon, care era un geniu în intuirea calităţii oamenilor, dovadă generalii pe care şi i-a ales trecând prin Germania, a spus despre nemţi aproximativ următoarele (citez din memorie): "Aceşti oameni sunt incapabili să dezvolte o industrie şi nu vor avea niciodată un stat (atunci aveau zeci de stătuleţe)". Îl rog pe fiecare să-şi continue propriile gânduri. Desigur evoluţia mintalului colectiv este lentă, se întinde pe generaţii şi depinde de hrana spirituală pe care intelectualii poporului respectiv o dau maselor zi de zi, de contribuţia pe care fiecare şi-o aduce zi de zi la mişcarea de idei din mintalul poporului respectiv. Direcţiile greşite trebuie identificate, arătate cu degetul şi devalorizate. Într-o asemenea direcţie greşită se află mintalul colectiv românesc astăzi. Acţiunea programată de demonizare, de culpabilizare, de înjosire şi negare a oricărei calităţi, cu scoaterea, zi de zi, în evidenţă a defectelor de către presa străină (o parte, acea parte care este instrument) şi preluată de mercenarii locali, dar şi de către simpli papagali, proşti, dar dornici de a fi "politic corecţi", a dat roade. La ora actuală suntem singurul popor din lume care se autoflagelează, care îşi toarnă cenuşă în cap şi atunci când nu i-o cere nimeni, ale cărui gunoaie politice se pârăsc la "stăpânul" de la Bruxelles. Vechea teamă de turnători a generat în populaţie un fel nesigur, anxios şi suspicios de a fi. Nu se pot aduna doi cu doi fără umbră în suflet. De aceea niciunul nu are confortul psihologic necesar, aproape toţi sunt iritaţi continuu, explozivi şi în condiţia de a face continuu greşeli pe care nu le mai pot repara, în relaţia cu cei din jur. Dacă adaug la aceste stări de lucruri stupide imoralitatea modelului "Capra vecinului" ( o imensă dovadă de prostie în fond) atunci ciorba în care ne bălăcim social este pe jumătate descrisă. Am spus prostie pentru că omul inteligent îl ajută pe vecin să avanseze, pentru ca acesta, din noua poziţie, să îl ajute pe el şi tot aşa. Dar, revenind de unde am plecat, la ora actuală românii văd la ei înşişi doar ce este negativ şi nimic ce este pozitiv, uneori uluitor de orbi şi de nedrepţi. Astfel, când în toată Europa pleacă toţi în concedii şi pe autostrăzi se formează dopuri de circulaţie de km, afirmă: „E firesc, este rezultatul aglomerării. Când de Paşti pleacă două mii de români în vacanţă la bulgari şi stau două ore în coloană, la vamă, vociferează cu dispreţ: "Aşa-i la români". Când în Germania ninge şi nici un utilaj nu iese la deszăpezit până nu se opreşte ninsoarea şi viscolul, afirmă plini de înţelegere: "Desigur nemţii nu risipesc banii, sunt oameni chibzuiţi". Când la noi ninge şi viscoleşte, dacă utilajele nu păzesc şanţurile în prostie, strigă cu intoleranţă şi acuză: "Doar la români!". Nu mă leg de prostia celor pe care îi auzim la televizor proferând asemenea insulte, o fac în mod automat, aşa funcţionează prin ei mintalul colectiv românesc azi, dar subliniez nivelul la care a fost adus acest mintal colectiv de către presa scrisă, vorbită şi de imagini, aservită mercenariatului sau prostiei ordinare. "Pe Litoralul românesc totul este murdar, scump, extraordinar de prost organizat - pe Litoralul bulgar, grec, turc sau aiurea totul este lună, ieftin şi extrem de bine organizat", le auzim zi de zi. Unde îşi varsă românii banii? În bugetele cui? Spre deosebire de noi, alte popoare au cu totul altă atitudine faţă de ei însuşi. De exmplu, ungurii văd exagerat tot cea ce au pozitiv şi văd cu ochelari care micesc, sau ocultează, tot cea ce au negativ. Fiecare popor are de toate, şi pozitive, şi negative. Ei sar calul în sens invers. Şi ei îl sar, dar au un mare avantaj prin sensul în care sar calul. Evreii, pragmatici şi inteligenţi, se conduc după principiul: "ce câştig eu din necazul acesta?", pentru că fiecare necaz are ca perspectivă şi o soluţie de câştig. Aceasta se traduce atitudinal în: "Ce avantaj îmi poate aduce acest defect?". De reţinut este că mintalul colectiv al unui popor nu este un dat definitiv, că este dinamic, că se poate schimba şi trece "de la pagubă la câştig", că noi suntem într-un moment psohologic extrem de păgubos şi chiar periculos, că îl putem depăşi, cu condiţia ca fiecare om responsabil să conştientizeze acest lucru şi să propăvădiască demnitatea şi raţiunea zi de zi, evidenţiind calităţile şi nu defectele. În felul acesta defectele se vor hipotrofia, iar calităţile se vor dezvolta şi înmulţi.