Reciteam cu puţin timp în urmă o carte semnată de Georges Duby, renumitul istoric francez al Şcolii Analelor, intitulată Evul Mediu masculin. Întregul volum marchează modul în care femeia era supusă bărbatului din toate punctele de vedere, acesteia fiindu-i stabilite clar limitele în care se putea mişca într-o lume ostilă, o lume asumată, de altfel, atunci de segmentul feminin al umanităţii.

Există analizate în volum inclusiv aspecte legate de căsătoriile din Evul Mediu. Cititorul află astfel că femeia nu avea nici un cuvânt de spus în ceea ce priveşte alegerea persoanei cu care urma să-şi petreacă restul vieţii. Totul era supus unui strict control din partea bisericii, care avea menirea de a confirma sau infirma uniunea dintre un bărbat şi o femeie. Totul se învârtea în jurul stării sociale, iar căsătoriile se puteau încheia doar între categorii sociale compatibile. Mai erau interzise uniunile între homosexuali, precum şi cele incestuoase. Nimic despre interzicerea căsătoriilor pe criterii etnice, bunăoară, semn că medievalii aveau o înţelegere profundă a naturii umane, în ciuda faptului că multă vreme despre această perioadă se vorbea în termenii "Evului Mediu întunecat". Analiza lui Georges Duby era ancorată în realităţile documentare franceze, realităţi valabile într-o bună parte a Europei vremii. Se părea că realităţile acestea corespund unei lumi, despre care până nu demult ni se spunea de către ideologia comunistă că făcea parte dintr-un "Occident decadent, intrat în putrefacţie". Zilele trecute am aflat despre descoperirea unui document foarte interesant tocmai la Salonta (jud. Bihor) în care se vorbea despre "interzicerea căsătoriilor mixte". Pe lângă aceasta, documentul ar mai fi conţinut o serie de date referitoare la "respingerea învăţământului în limba maternă, integrarea, fără opunere, în naţionalitatea majoritară", precum şi despre interzicerea copiilor (maghiari s-ar fi spus în document) de a învăţa într-o altă limbă decât cea maghiară, întrucât "şcoala în limbă străină înseamnă cerc de prieteni vorbitori de limbă străină, iar mai târziu, căsătorie mixtă". Era, nu-i aşa, un păcat de moarte, care, se spunea în document, ar duce la pierderea identităţii. Mi-am zis că documentul nu poate fi decât formidabil şi ar urma să infirme concluziile marelui istoric Georges Duby, deoarece, iată, la noi, în Bihor, s-a descoperit un document care aduce argumente asupra faptului că în Evul Mediu erau interzise inclusiv căsătoriile pe criterii etnice. În cazul de faţă ar fi fost vorba despre interzicerea căsătoriilor dintre maghiari şi români, documentul părea că este un îndreptar al "elitei" maghiare medievale salontane adresat propriilor prunci căutători de parteneri într-ale căsătoriei. Mă şi pregăteam să semnalez documentul colegilor mei medievişti pentru a-l exploata din punct de vedere ştiinţific şi a putea infirma astfel teoriile marelui istoric francez. Surpriză, însă, am aflat că documentul nu era medieval, fapt ce m-a cam înciudat, trebuie să recunosc, gândindu-mă la consecinţele ştiinţifice pozitive ale unui asemenea demers pentru breasla cercetătorilor istorici orădeni. Mi-am zis atunci că, având în vedere conţinutul, trebuie să fie interbelic. Fără a-l vedea, îl şi fixam în timp: fie undeva în jurul anului 1935, când naziştii germani adoptă Legea pentru protecţia sângelui, care interzicea căsătoriile şi raporturile sexuale între evrei şi neevrei, iar vreun localnic înfierbântat ar fi scris pe o hârtie consideraţii în acest sens, fie în toamna anului 1940, când, după Dictatul de la Viena, Transilvania cedată a intrat în componenţa Ungariei. Cum Salonta făcea parte din Ungaria după 30 august 1940, gândul m-a condus către legislaţia horthystă aplicată în mod evident şi la Salonta şi care prevedea anumite restricţii matrimoniale când era vorba despre maghiari şi evrei. În ceea ce mă priveşte documentul părea să fie la fel de interesant, făcând referire la aspecte ale istoriei locale contemporane mai puţin cunoscute. În egală măsură documentul merita atenţie şi chiar publicat cu comenteriile ştiinţifice de rigoare. Când am văzut documentul însă surpriza a fost şi mai mare. Acesta nu era nici, medieval, nici interbelic de sorginte nazistă, ci tocmai din prezent - undeva de la sfârşitul lunii martie 2013. Am crezut că este o greşeală dar nu, nu era, documentul, intitulat "Nu există explicaţie acceptabilă pentru integrare", era publicat într-un ziar salontan de limbă maghiară şi era "conceput" de "lideri ai bisericii, persoane publice şi civile, cadre didactice...." aparţinând comunităţii maghiare. Am avut senzaţia că m-am întors în timp şi că s-a întâmplat ceva despre care istoricii nu au aflat încă sau că liderii politici maghiari au adoptat un altfel de discurs. Din fericire, lucrurile nu stau decât pe jumătate aşa. Cei mai mulţi lideri ai UDMR dezavuează documentul, ba chiar unul dintre aceştia, deputatul de Bihor Szabo Odon, sugerează în mod corect şi în ton european că "dubla identitate a copiilor din căsătoriile mixte trebuie să fie privită ca o plusvaloare". Cel care a făcut notă distinctă a fost din nou acelaşi europarlamentar român aparţinând comunităţii maghiare, veşnic nemulţumit şi repede declanşator de revolte încă din 1989.

După toate aceste frământări ştiinţifice personale am constatat că de fapt nu s-a întâmplat nimic, ci doar un accident isteric de parcurs. Rămâne totuşi regretul că documentul nu este medieval, nu de alta, dar cercetătorii bihoreni puteau schimba măcar cursul istoriografiei europene, iar începutul putea fi făcut prin nuanţarea opiniilor marelui istoric Georges Duby. Aşa mai aşteaptă, cine ştie, poate pe viitor, aceiaşi salontani sau alţii precum ei vor produce documente veritabile.