​Poporul român a trecut, de-a lungul istoriei sale, prin multe necazuri și puține bucurii. Cărarea lui nu a fost presărată cu trandafiri niciodată, iar în ultimii ani soarta lui s-a înrăutățit, de parcă o forță sau o voință supranaturală hotărăsc tot ce se petrece cu el.

Pâinea-i tot mai puţină, circul parcă tot mai mult. * Noul ministru de la Transporturi, Felix Stroe, e, cum s-ar zice, un clasic în viaţă. O stradă dintr-o comună constănţeană îi poartă numele. Unde mai pui că, prin anii ’70, baronul de azi al Constanţei, prieten vechi de-al lui Mazăre, a fost „recrut” la Securitate.

Ponta se judecă pentru brandul „PRO”. Cică tot ce e pro în ţara asta ar fi înregistrat pe numele mogulului Adrian Sârbu şi, deci, înainte să îşi fi clădit un renume, partidul lui Ponta riscă să rămână fără nume

​Japonezii sunt ca românii. Ce n-am da să fim și noi ca japonezii!? Trei dintre deținătorii premiului Nobel pentru literatură sunt de origine japoneză. În anul de grație 2017, premiul a fost acordat scriitorului britanic, de origine japoneză, Kazuo Ishiguro.

Există în ultima perioadă o senzaţie din ce în ce mai prezentă în peisajul public potrivit căreia a-ţi cinsti înaintaşii care au făcut istorie şi a-i omagia aşa cum se cuvine trebuie făcut de asemenea manieră încât să nu superi.

Poate părea un pic abstract, dar adevărul este că, atunci când moare, omul moare de obicei pe bucăți. Cele mai importante „bucăți” sunt creierul și inima. Atunci când ele mor, omul este mort. Nimic nu mai poate schimba asta. Ce poate însă face omul, chiar de dincolo de viață, este să le arate celorlalți că a ales să fie bun, nobil și generos, până la capăt și, mai ales, în mod dezinteresat.

​S-a dus şi generalul Iulian Vlad, ultimul mare ştab securist. Iată că, până la urmă, viaţa e cel mai dur judecător anticomunist.

​Ceea ce se petrece, de un an și jumătate, la Consiliul Județean Bihor întrece penibilul „epocii Bar”, deși, la vremea aceea, nimeni nu credea că așa ceva este posibil. Un an și jumătate de activitate sau, dacă vreți, inactivitate, nu înseamnă decât procese, gherilă politică, blocaj, tentative de mituire...

Este foarte clar că în lumea superspecializată de astăzi sunt foarte puțini oameni care se pricep la toate. Cei care au un dram de inteligență, atunci când nu înțeleg ceva, fie se informează, fie, dacă nu îi afectează prea mult, ignoră, dar niciodată nu dau lecții, nu se comportă ca și cum ar ști.

Bine priponit în scaun, cum îl ştim dintotdeauna, Tăriceanu a sărit în apărarea doamnelor Shhaideh şi Plumb.