Imediat după alegerile parlamentare pierdute fără drept de apel de liberali am discutat, într-un cadru mai puțin formal, cu unul dintre liderii locali ai partidului. Îmi spunea că greșeala care i-a costat cel mai mult a fost că s-au bătut cu PSD-iștii pe electoratul social-democrat în loc să se adreseze electoratului lor și nehotărâților.

 

Au trecut doi ani de atunci, vi se pare că s-a schimbat ceva?

Un alt argument adus în acea discuție a fost cel legat de „democrația” prea mare din partid, unde sunt lideri cu prea multe opinii, spre deosebire de PSD unde se face cum spune „tătucul”. Înregimentarea politicienilor PDL, proaspeți în mintea electoratului drept cei care tăiaseră salariile și pensiile, a fost o altă greșeală, spunea politicianul.

Lipsa de viziune și de asumare a fost mereu, în ultimii ani, păcatul cel mai mare al liberalilor și este cauza principală pentru care partide cu un program clar și o direcția asumată, mult mai noi, le suflă în ceafă. USR s-a conturat încă de la început, în ciuda unor mici inconstanțe, ca un partid cu o singură direcție: lupta împotriva corupției. Și aproape toate acțiunile lor au vizat asta. De la luări de poziție, la limita regulamentului în Parlament, până la adunarea de semnături pentru interzicerea penalilor în funcții publice, USR-ul nu s-a abătut de la calea lui. Ghiciți din a cărui mare partid își vor lua voturi la următoarele alegeri? Un alt partid care crește constant este cel al lui Cioloș. Și ei au un program destul de clar, orientat spre Europa, cu meritocrație în prim plan, cu valori și politici „door to door”, simple și eficiente. Chiar dacă s-au străduit din răsputeri să le minimizeze meritele, tehnocrații au rămas totuși în mintea unei categorii de oameni, drept specialiști cu Harvard și Cambridge la bază, care vor conta mult la următoarele alegeri, în contrast cu politicieni precum Dăncilă, Daea sau „deputatul mitralieră”. Oameni care s-au străduit cât au guvernat și chiar dacă au făcut greșeli, nu pot fi acuzați de rea intenție, de guvernare în interesul unei persoane sau a unui grup de persoane. Credeți că votanții lui Cioloș vor veni de la PSD? Aceste două direcții, urmărite constant și cu acțiuni clare, puteau foarte bine propulsa PNL-ul altundeva decât este acum, dacă ar fi existat viziune și lideri. Eclipsați de USR și Cioloș, fără idei și inițiative importante (cum ar fi fost dacă ar fi făcut PNL o campanie cu strângere de semnături pentru interzicerea penalilor în funcții publice?), liberarii au rămas mereu în mintea multor alegători într-o zonă gri cu argumente mai mult sau mai puțin întemeiate: „se trag din același FSN”, „să nu uităm de alianța DA, de pedeliștii lui Băsescu care au tăiat pensii și salarii”, „de struțocămila USL, unde Crin Antonescu îi ștergea ochelarii plagiatorului Victor Ponta” etc.   

Ultima dovadă în acest sens este referendumul pentru redefinirea familiei, unde PSD-ul face, cot la cot cu PNL-ul și cultele religioase, campanie. Discuția nu este aici despre referendum sau #boicot, ci despre prilejul pierdut (din nou) de a-și asuma o direcție clară, reformatoare, proeuropeană, până la urmă, liberală. În sens larg, curentul european cunoscut ca liberalism militează pentru o societate în care să domnească: libertatea de gândire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piață pe baza inițiativei private și un sistem transparent de guvernare, în care drepturile minorităților sunt garantate.

Ce s-a întâmplat însă în ultimele zile în România? PSD-ul a spus că nu se va implica în referendum, deși aproape toți liderii lor sunt în campanie. PNL-ul s-a eschivat spunând că au votat „pentru respectarea prevederilor legale privind organizarea unui referendum la cererea unei inițiative civice pentru care au semnat peste 2,7 milioane de români”, dar liberalii s-au așezat la aceeași masă cu pesediştii și i-au îndemnat pe cetățeni să meargă să voteze „Da”. Unde este diferența dintre PSD și PNL? Aceeași fățărnicie. Aceeași zonă gri, același electorat pe care continuă să se bată cot la cot. Mai mult, dincolo de realitatea că referendumul este o inițiativă cetățenească, încă de la început a fost asul din mâneca social-democraților. Păstrat și aruncat în joc, așa cum se face, la ultima mână, când problemele în partid sunt mai mari și mai acute. Oare PNL nu a înțeles acest lucru?

Deși stau bine în sondaje, liberalii ar trebui să nu uite că la alegerile din 2016, în urma unor decizii, la fel de inspirate ca cele din ultimul timp, s-au ales cu un umilitor 20%. La pofta cu care mușcă cele două partide noi din electoratul liberal, la care se vor adăuga o mulțime de „nehotărâți” (o ipoteză plauzibilă, dacă ne uităm la protestele din ultimii ani și la faptul că tot mai mulți români au înțeles că lipsa de la urne, când este vorba de alegeri politice, le aduce prejudicii grave și le afectează statutul de cetățeni europeni) și încăpățânarea cu care se păstrează în această zonă gri, istoria s-ar putea repeta.