Statuia lui Emanuil Gojdu nu mai are loc în Oradea. De trei ani statuia unui mare român zace dezmembrată într-un şopron improvizat din ştrandul Ioşia. Omul care a lăsat o imensă avere românilor ardeleni pentru a-şi educa tinerii este exilat în propriul oraş.

A trecut mai bine de un an de la instalarea alianței PSD-ALDE la guvernare. S-au schimbat deja două guverne și suntem la al treilea, timp în care s-au întâmplat atât de multe încât sunt imposibil de rezumat. O constantă a rămas totuși șocantă în tot acest timp: alegerea în funcțiile cheie a unor persoane de un profesionalism îndoielnic.

​Avem guvern! E lucru mare. „Numai de-ar dura”, vorba mamei lui Napoleon. * Audierile anterioare validării au fost, parcă mai mult ca niciodată, ceva între Cântarea României şi planul cincinal realizat în trei ani, cât a mai rămas din astă guvernare.

Miliţia nu mai bate, că nu mai e. Jandarmeria se mai scapă. Uite, de pildă, „eroul” care, la mitingul de duminica trecută, i-a scăpat nişte pumni unui protestatar. Justificat, că jendarul era nervos. Apoi s-a aflat că omul, care capătă soldă şi uniformă din banii celui pe care l-a altoit, are o soră pesedistă.

Unu’ Boerescu, nume predestinat!, consilier judeţean PNL la Giurgiu, făcea cămătărie. În nouă ani a strâns 166 de terenuri, bijuterii şi opere de artă în valoare de sute de mii de euro.

De la Sevil la Viorica, nominalizările la funcţia de prim-ministru al celei mai puternice coaliţii de la USL încoace frizează absurdul.

Au ăştia de la PSD un talent! Cum pun de-o şedinţă, în loc să rezolve nişte chestii, mai mult le încurcă. Uite, CEx-ul de săptămâna trecută. Ne-am lămurit că nu s-au lămurit.

An nou, metehne vechi. * Şi sfinţii au dosare, nu-i aşa? S-ar fi aflat că cică Arsenie Boca s-a iubit în mare taină cu o măicuţă. Motiv venit la fix pentru ca celui numit „Sfântul Ardealului” să-i fie refuzată canonizarea. Cu ce măsură or judeca mai-marii bisericii astfel de fapte rămâne o strâmtă taină.

​Aho, aho, copii şi fraţi Staţi puţin şi nu mânaţi...