Prin exercitarea voinţei sale suverane, respectiv raportarea la referendum (şi nu participarea la referendum), majoritatea zdrobitoare a cetăţenilor români cu drept de vot a dat dovadă de maturitate democratică, moderaţie şi toleranţă, reuşind să evite una din cele mai subtile „capcane” întinse în ultimii treizeci de ani.

 

Prin surprinzător de uriaşa respingere a acestei non-teme şi capcane politice, s-a produs o cumpănă a apelor extrem de importantă, ale carei semnificaţii vor fi fundamentale pentru evoluţiile politice viitoare. Principalele consecinţe pot avea magnitudine strategică. Printre altele:

1) Biserica Ortodoxă Română, prin cel mai periculos şi riscant demers de trecere a limitei înspre arena politică, a reuşit contraperformanţa de a ajunge a fi ferm sancţionată de poporul român.

2) BOR îşi continuă trendul negativ de respingere de către cetăţenii români a deciziilor sale. Scăderea încrederii opiniei publice este constantă. Dacă grupul ecumenic/pro-european/sobornicist nu va reuşi să contrabalanseze definitiv gruparea tradiţionalist-mistică, urmează vremuri delicate pentru întreaga Biserică, în actualul context tensionat din comunitatea statelor ortodoxe.

3) Curentul mistic-iraţional din rândul preoţilor (nu predominant, din fericire), asociat în bună măsură cu curentul conspiraţionist-extremist din politică, primesc cea mai grea lovitură de dupa 1989, lovitură administrată chiar de cetăţeni prin respingerea unui referendum care a frizat logica elementară şi logica bunului simţ.

4) Curentul mistic-iraţional religios şi cel conspiraţionist-extremist politic, conectate ideologic, dacă nu cumva şi altfel, de cel aproape identic din Federaţia Rusă urmăreau în final crearea unei false alternative la conceptul de democraţie constituţională europeană. Totuşi, nu toţi cei care au susţinut acest referendum (veritabil „Pungeşti naţional”) au fost conştienţi de capcana în care au fost sau s-au lăsat, atraşi.

5) Tema referendumului a fost utilizată de unii şi ca posibil „trasor” politic de testare a oportunităţii lansării unor noi dezbateri, centrate în jurul „suveranismului”, adică falsa independenţă faţă de Europa, îndepărtarea de valorile europene din tratate, inclusiv prin punerea la îndoială tot mai accentuat a apartenenţei la NATO şi Uniunea Europeană. Trebui reamintit şi subliniat că absolut toate aceste teme fac parte din panoplia şi arsenalul amplului şantier de dezinformare şi manipulare politică operat de către Federaţia Rusă prin mijloace multiple în întreaga Europă şi în Statele Unite, obiectivele strategice fiind aceleaşi cu ale URSS, respectiv subminarea UE şi îndepărtarea SUA de Europa (în special, prezenţa militară americană).

6) Opţiunea cetăţenilor români de a respinge o astfel de dezbatere lipsită de logică politică înseamnă, cel puţin la nivel simbolic, cel mai puternic mesaj indirect de sprijin pentru orientarea ireversibilă către democraţia constituţionala pro-occidentală şi apartenenţa la comunitatea de securitate euroatlantică.

7) Din nefericire, acest referendum nu va fi şi „ultimul test” pentru români şi pentru alţi europeni, iar campaniile electorale care urmează, începând cu alegerile europarlamentare din 2019 şi terminând cu alegerile parlamentare din toamna anului 2020, vor dovedi acest lucru.

8) Prin rezultatul acestui referendum, cetăţenii români şi-au oferit singuri cel mai frumos cadou de Centenarul României moderne, respectiv opţiunea clară pentru o naţiune europeană, modernă, toleranţă, liberă, creştin-ecumenică, nu o naţiune a clivajelor, a isteriei politice şi a conspiraţiilor, dominată de misticism şi obscurantist eurasiatic.

P.S. Pentru cei doritori de informaţie suplimentară de ordin teologic, cea mai bună sursă posibilă despre curentele şi orientările din interiorul ortodoxiei este Jean Claude Larchet, disponibil în traducere în limba română „Persoana şi Natura. Sfânta Treime - Hristos - Omul”, Editura Basilica, 2013. O altă lectură edificatoare, Jose Saramago - „Eseu despre luciditate”, Editura Polirom, 2008.