​Aho, aho, copii şi fraţi Staţi puţin şi nu mânaţi...

​O doamnă, demnă moştenitoare a Mamei Omida, ne-a anunţat că la Casa Poporului e o mare problemă de feng shui. Cică d’aia merg lucrurile prost în ţara asta. Poate n-ar fi rău să se mai cerceteze. Poate nu armonia locului e problema, ci locatarii.

Săptămâna trecută, „aleşii” noştri s-au aplecat asupra Bugetului pe 2018. Una din primele concluzii e că noua „securitate” se bucură de preţuirea Puterii. SRI, SIE, Ministerul de Interne, SPP-ul şi STS-ul au bugete în creştere, pentru unele cazuri şi cu douăzeci de procente. În schimb, TVR şi ANI n-au decât să-şi pună pofta-n cui. Deh, „statul paralel”, ca şi obrazul gros, cu cheltuială se ţine.

Ziua în care cei ce se vor abate de la „linia partidului” vor încasa iar bătaie sau ani grei de puşcărie nu mai e deloc aşa departe. Dacă aveţi îndoieli, priviţi în urmă, doar la zilele astea.

Să ne ierţi, Majestate, pentru că nu te-am reprimit acasă atunci când ne-am recăpătat libertatea şi oameni fără Dumnezeu în suflete te-au ţinut pe scara avionului, sau te-au hăituit pe şoselele patriei. Că nu am reuşit măcar să întrebăm poporul tău printr-un referendum dacă nu ar fi cazul să-ţi înapoiem ceea ce ţi-au furat comuniştii: tronul ţării.

​Trăim în epoca paradoxului românesc absolut. Țara noastră are cea mai mare creștere economică din Europa și se bate cu China la acest capitol, dar toate s-au scumpit, euro a crescut la un maxim istoric iar primarii se plâng că le sunt furați banii din vistierii. Nu poți să nu te întrebi: câte ar fi putut face România cu această creștere economică, dacă ar fi fost condusă în mod competent?

Economia capitalistă are la bază alte legi, dintre care cele mai importante sunt legea valorii și legea concurenței, spre deosebire de economia socialistă care are la bază legea creșterii planificate, proporționale.

Dan Voiculescu, mogul Antenelor, cel abia eliberat din puşcărie, înainte de recuperarea prejudiciului, a lansat recent cartea „Lupta politică”. Volumul, scris în detenţie, cu o viteză medie de două pagini pe minut, este un fel de „Mein Kampf” umanist, capitalist şi comunist. Se poate aşa ceva? Uite că da, garanţi ai lucrării „ştiinţifice” sunt: Năstase, Ciuvică şi S. Roşca Stănescu.

1 Decembrie este o sărbătoare copleşitoare pentru naţiunea română. Este unul dintre acele momente ale istoriei româneşti care dogoresc şi transmit viitorimii semnale clare că atunci când este nevoie lumea românească a ştiut să-şi adune forţele într-un singur mănunchi care a dat multă consistenţă şi putere naţiunii.

Mitingurile plănuite de PSD pentru susţinerea guvernului s-au fâsâit încă înainte să înceapă. Culmea, cam la fel s-a întâmplat şi cu cele ale liberalilor. Excepţie au făcut doar vreo două-trei zvâcniri, ce ironie!, mai mult prin oraşele în care PNL aproape nici nu contează.