Hotărât lucru, săptămâna care a trecut n-a fost nici pe departe cea mai bună din istoria guvernului Dăncilă. Ce zic?! Înalţi reprezentanţi ai statului, în frunte cu însuşi primul-ministru, şi-au dat în petec, lansând un adevărat tsunami de prostii. Ne-am făcut, iar, de râsul lumii, dar, de data asta, cu mai cu stăruinţă şi consecvenţă demne de o cauză mai bună.

Mare susținător al ministrului „pamblică” cu care a „colaborat împreună”, Constantin Bungău tace mâlc acum când a ajuns să bage mâna în buzunarul studenților pentru a le asigura salarii profesorilor.

Campania electorală pentru prezidenţiale a şi început. Prima „bombă”, datoriile lui Iohannis faţă de statul român.

Pentru 235 de şpăgi încasate într-o lună şi jumătate, doctorul Ovidiu Pleşa, de la Casa de Pensii, a fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare. Adică pentru fiecare plic, 4,5 zile de puşcărie.

Să circuli cu mijlocele de transport în comun, în această perioadă, în Oradea, poate fi o adevărată aventură, indiferent că ai 18 sau 80 de ani.

Preşedintele PSD şi al Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, este campion absolut la chiul parlamentar. Situaţia e cu atât mai paradoxală, cu cât şeful principalului partid de guvernământ e zi de zi, de dimineaţa până seara, în biroul său, de la Palatul Poporului, devenit un adevărat cartier general. S-ar zice că, având de condus partidul, guvernul, ţara, Dragnea nu mai are timp să se ocupe şi de serviciu. Un soi de Teleorman-gate, la altă scară.

Aproape o treime dintre imigranţii din lume se află în Europa, iar România avea în 2016 cel mai mare număr de cetăţeni stabiliţi în alte țări membre ale UE, potrivit datelor Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, se arată într-un material din cadrul campaniei #roMânia.

La 100 de ani de existenţă, ţara se confruntă cu cea mai mare problemă demografică de până acum. Specialiştii cred că, dacă vom continua în acest ritm, în 20 de ani nu vom mai avea muncitori, iar populaţia va fi mult îmbătrânită.

La începutul acestei săptămâni s-a petrecut un eveniment de extremă importanţă pentru viitorul României, însă prea puţin mediatizat.

​Preşedintele Klaus Iohannis a terminat de citit decizia Curţii Constituţionale a României (CCR) taman în ziua în care i s-ar fi promis o suspendare nesustenabilă. A semnat ca un preşedinte-notar, evitând postura unui preşedinte-luptător. Faptul că a amânat cu o lună să emită decretul de revocare i-a produs mai mult rău, decât dacă ar fi procedat în consecinţă imediat după decizia obligatorie a CCR.