Azi e ziua cea mare. Probabil vom avea un nou guvern. Ludovic Orban a pariat pe asta. E convins că voturile a 13 deviaţionişti, din PSD şi Pro România, îl vor face premier.

După ce a lucrat zelos sub comunişti şi a ajuns cu adevărat mare în democraţie, dându-se când cu stânga, când cu dreapta, după interes, Meleşcanu pune bazele unei noi grupări politice ce se revendică a fi de extremă dreapta. Nu e panică. La vârsta lui, toate extremele sunt moi.

Uff...! Parcă a fost săptămâna nebunilor... Şi când te gândeşti că e doar prima din campanie. * Las’ că avem premier desemnat. Majoritatea însă mai are de aşteptat.

Puţine lucruri îi mai pot bucura pe români în sportul autohton, cu atât mai puţin sportul rege, dar atunci când pe un stadion de dimensiunile Arenei Naţionale dau năvală veselă peste 27.000 de copii încântaţi să vadă naţionala mare într-un meci oficial, nu e puţin lucru.

Uite că a trecut şi săptămâna (e)moţiunii şi n-a murit nimeni. Drintre politicieni a făcut fiecare cum a ştiut mai bine, ca să se vadă cu sacii în căruţă. PSD a ieşit la shoping de parlamentari, scoţând la mezat: proiecte, rectificări bugetare, posturi, mandate promise în avans... Corupţie la vedere, numa’ cine trebuie se face că nu vede.

Când e rost să meargă în Moldova şi se vede că se întâmplă des, mă rog, fief electoral, coana Veorica, hopa sus, în elicopter! Partidul plăteşte.

Trei preşedinţi, ceva mai mici, s-au cărat la „licurici”. În căutarea unei himerice binecuvântări, Iohannis, Dăncilă şi Barna s-au vânturat, săptămâna trecută, până peste ocean. Din nefericire, cu excepţia preşedintelui în funcţie, chalengerii s-au cam făcut de râs. Barna a fost primit de secretarul, secretarului... mă rog, cineva, mic de pe la Casa Albă.

Orientul mijlociu pare o cutie a pandorei din care se scot, rând pe rând, tot mai multe nenorociri. Ultima care se prefigurează la orizont poate fi generată de comportamentul agresiv și iresponsabil al Iranului care a ajuns să confiște, după bunul plac, vapoare de pe mare și să atace cu drone un stat vecin cu care este în concurență directă pentru vânzarea de petrol.

Trăim într-o ţară bolnavă. De fapt, o ţară îmbolnăvită cu bună ştiinţă, virusată la toate nivelurile tocmai de cei puşi să aibă grijă de ea. Un om bolnav rezistă cât rezistă, fără niciun tratament, apoi moare. Cât îi trebuie unui stat până când îşi dă obştescul sfârşit?

Daniel Constantin, Pro România, a descoperit că tinerii liberali au împrumutat un slogan al partidului său: „Generaţia altfel”. Dincolo de orice bănuială de plagiat, justificată s-ar putea spune, e clar că cine fură nu poate fi „altfel”. În politica noastră, toţi sunt la fel. * Dăncilă ar face orice ca să ţină UDMR-ul de partea guvernării, măcar până la alegerile prezidenţiale.