De Ziua Universală a Iei, beiușenii au putut participa la vernisajul unei interesante expoziții de piese de îmbrăcăminte tradițională, eveniment intitulat „Cojocul binșenesc, reper etnografic și identitar”.

 

Desigur, expoziția este centrată în jurul cojoacelor din zonă – cinci binșenești și unul „cohănesc” (din părțile Vașcăului). Evenimentul marchează și finalizarea restaurării, la Complexul Naţional Muzeal ASTRA din Sibiu, a două cojoace binșenești bărbătești din colecția muzeului beiușean.

Pentru o mai bună înțelegere a rolului cotidian, social, jucat de costumul popular, exponatele sunt însoțite de fotografii de epocă, din prima jumătate a secolului trecut, care surprind aceste piese de îmbrăcăminte și pe purtătorii lor.

Muzeograful Cristian-Remus Țoța a explicat de ce cojocul binșenesc poate fi un astfel de reper și care este simbolistica acestei inestimabile piese de port popular: „Etnografic, pentru că este o piesă etnografică de port tradițional, reprezentativă nu numai pentru zona Beiușului, ci și pentru întreaga țară; identitar, pentru că aduce în evidență o identitate locală, care iese din toposul european prin diferite particularități locale ce au perpetuat în timp trăsături ale unor civilizații ancestrale și le-au adus până în prezent. Cojocul binșenesc este un reper etnografic pentru că, de-a lungul timpului, a fost o piesă definitorie pentru bărbații și pentru femeile din zona Beiușului, iar cel care îmbrăca acest cojoc era o persoană importantă, asta reliefând, în primul rând, starea materială a persoanei respective. Pe de altă parte, era vorba și despre o identitate naturală, o identitate de asumare a maturității de către locuitorii zonei. Nu oricine avea cojoc binșenesc, cei care purtau un astfel de cojoc fiind destul de puțini la începutul secolului XX – dacă ne gândim la întreaga populație, probabil unu din trei bărbați și tot cam asta era proporția și în cazul femeilor – pentru că era o piesă destul de costisitoare și nu oricine își permitea un cojoc. De aceea, cojoacele binșenești sunt un pic mai rare decât celelalte cojoace care au apărut în zonă prin anii ’30, mai ales la femei, cojoacele ungurești, care necesitau mai puțin efort pentru a fi confecționate. [...] Mai este un lucru pe care vreau să-l amintesc: s-au păstrat puține cojoace pentru că oamenii, de obicei, se îngropau cu ele. [...] În centrul expoziției sunt piesele reprezentative ale zonei noastre, cojoacele binșenești muierești și bărbătești, care se diferențiază destul de clar prin simbolistica desenului de pe spatele lor; pe spatele cojocului bărbătesc sunt simboluri ale fertilității masculine, iar pe spatele celui muieresc, simboluri ale fertilității feminine”.

Invitată la vernisajul expoziției „Cojocul binșenesc, reper etnografic și identitar”, dr. Adriana Ruge, director executiv în cadrul Direcției Județene pentru Cultură Bihor, a subliniat importanța patrimonială a cojocului binșenesc, motiv pentru care a decis finanțarea lucrărilor de conservare și restaurare a celor două cojoace, la Sibiu. Mai mult, dr. Adriana Ruge a anunțat că procesul privind promovarea și protejarea cojocului binșenesc va continua: „Suntem în discuții cu domnul muzeograf Țoța pentru pregăturea dosarului de clasare în patrimoniul cultural național mobil, în sensul de a-i fi conferit regimul juridic de protecție și de recunoaștere a valorii, așa cum se cuvine”.