Pelerinajul la sfânta mănăstire Izbuc nu este ușor de făcut nici măcar în zilele noastre, când posibilitățile de deplasare sunt atât de diverse și la îndemână. Asta pentru că mănăstirea, așa cum este firesc pentru un astfel de așezământ, este situată departe de ritmurile cotidianului profan, la capăt de lume, acolo unde universul satului de munte se termină și începe împărăția pietrei și a umbrei veșnic verzi a codrilor seculari.

Așezământul monahal de la Izbuc a fost ridicat între anii 1928-1930, de obștea păstorită de arhimandritul Atanasie Popescu, pe un loc numit „La călugări”, ceea ce sugerează că aici ar fi existat, în vechime, o mănăstire. În anul 1947, niște bandiți au atacat lăcașul și au ucis călugării, unul singur reușind să scape cu viață. Abia în anul 1954, odată cu venirea ieromonahului Ioanichie Popescu, viața monahală reintră în normalitate. Pe lângă biserica mare, a fost adusă, ca paraclis, o bisericuță de lemn din veacul al XVIII-lea. În timpul starețului Iorest Grebenea au fost ridicate noua stăreție (1985), clădirea pentru pelerini (1987) și noul paraclis din piatră, renumele mănăstirii Izbuc depășind hotarele Bihorului. 

Miercuri, 15 August, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul uneia dintre bisericile din incinta complexului monahal, sute de credincioși, parcă tot mai mulți, de la an la an, au participat la slujba arhierească, săvârșită de Prea Sfinția Sa Sofronie Drincec, episcopul ortodox al Oradiei, în fruntea unui sobor de preoți, ieromonahi și diaconi, printre care, firește, și părintele protosinghel Mihail Tărău, starețul Izbucului și exarh al mănăstirilor din Eparhia Oradiei.

Prea Sfinția Sa Sofronie a rostit cuvântul de învățătură, vorbind, firește, despre importanța Maicii Domnului în viața întregii creștinătăți, iar starețul Mihail Tărău i-a mulțumit ierarhului pentru sprijinul continuu pe care l-a acordat complexului monahal de la Izbuc, amintind că, la 16 Mai 2010, în duminica a șaptea de la Pasti, Prea Sfinția Sa Sofronie, a sfințit loculul noii biserici a mănăstirii, cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” și „Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic”, precum și noua clădire ce adăpostește chiliile viețuitorilor din mănăstire, bucătăria și trapeza mare a sfântului așezământ. Părintele protosinghel Mihai Tărău a subliniat, totodată, că se împlinesc nouă decenii de la reactivarea mănăstirii Izbuc, în anul 1928.

Majoritatea pelerinilor a venit la mănăstirea Izbuc cu speranța că rugăciunile la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului - copie după cea a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Mănăstirea Vărzărești, din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei - și apa izvorului tămăduitor îi vor ajuta să treacă peste necazuri și boli. De aceea, după săvârșirea slujbei, pelerinii și-au îndreptat pașii spre izbucul din incinta mănăstirii, printre aceștia numărându-se parlamentarii bihoreni Cornel Popa și Gheorghe Bogdan, precum și numeroși primari din așezările învecinate.