Ar putea fi leul înaripat din Veneția, care tronează în Piața San Marco, un obiect adus din China? Aceasta este ipoteza avansată de o echipă de cercetători italieni într-un studiu publicat joi în prestigioasa revistă Antiquity.

Simbol al Orașului Dogilor, această sculptură din bronz, admirată în fiecare an de milioane de vizitatori și plasată în vârful uneia dintre cele două coloane care mărginesc laguna italiană, rămâne o enigmă.

Stilul său nu corespunde convențiilor locale ale epocii, iar sculptura a avut în mod evident o primă viață înainte de a fi instalată în Piața San Marco: primele sale aripi erau diferite, urechile i-au fost scurtate, iar capul era odinioară împodobit cu coarne.

„Nu știm când a ajuns la Veneția, unde a fost refăcută, cine a realizat-o și nici când a fost ridicată pe coloana unde se află și astăzi”, a explicat într-un comunicat Massimo Vidale, profesor la Universitatea din Padova și coautor al studiului. Statuia este menționată într-un singur document istoric datat din 14 mai 1293, când aceasta era deja deteriorată și trebuia reparată. Coloana de granit violet pe care tronează leul ar fi ajuns la Veneția puțin înainte de anul 1261.

Pentru a elucida misterul, oamenii de știință italieni au analizat izotopii de plumb. În arheologie, aceștia sunt utilizați ca markeri geochimici, permițând corelarea metalelor analizate cu zăcământul de minerale din care provin. Surpriză: minereul de cupru utilizat la fabricarea statuii a fost extras din zone aflate de-a lungul cursului inferior al fluviului Yangtze, în China. Zona identificată se află mult mai la est decât cele din ipotezele formulate până în prezent cu privire la originea statuii: o turnătorie venețiană din secolul al XII-lea, regiunea Anatolia și nordul Siriei în perioada elenistică (323 î.Hr. - 30 î.Hr.).

Potrivit autorilor noii cercetări științifice, ar putea fi vorba, de fapt, despre o reasamblare a unui „zhenmushou”, un „paznic de mormânt”, din timpul dinastiei Tang (618 d.Hr. - 907 d.Hr.). Aceste personaje mitologice sunt reprezentate sub forma unor creaturi cu „boturi leonine”, „coame flamboaiante”, „coarne și aripi ridicate și atașate” de umeri și „urechi ascuțite și ridicate”, au explicat autorii studiului.

Deși sunt realizați din materiale diferite, acei „zhenmushou” care au supraviețuit până în zilele noastre prezintă similitudini stilistice cu leul venețian, în special botul bombat, poziția laterală a urechilor și pliul pronunțat al frunții.

Însă cum a ajuns leul la Veneția? Poate în bagajele lui Niccolo și Maffeo Polo, tatăl, respectiv unchiul lui Marco Polo, sugerează autorii studiului. În jurul anului 1265, acești negustori ambulanți frecventau curtea împăratului mongol Kubilai Han din Khanbalik, actualul Beijing. Ei ar fi putut găsi acolo o sculptură demontată din timpul dinastiei Tang și ar fi avut ideea „îndrăzneață” de a o trimite la Veneția.