Azi, 26 iunie, pe platoul din faţa Primăriei Oradea, a avut loc ceremonia militară prilejuită de Ziua Drapelului Național. Aceasta a fost precedată de o slujbă de sfinţire a drapelului, oficiată la Biserica cu Lună.

Programul manifestărilor dedicate Zilei Drapelului Naţional au debutat la Biserica cu Lună, cu o slujbă de sfințire a tricolorului, urmată de deplasarea în alai pe platoul din faţa Primăriei Oradea, unde s-a desfășurat ceremonia militară. Evenimentul a continuat cu întâmpinarea oficialităților, prezentarea onorului şi salutul drapelului de luptă, după care au avut loc alocuțiuni referitoare la însemnătatea zilei susținute de prefectul Dumitru Ţiplea, care a prezentat mesajul premierului Ludovic Orban cu ocazia Zilei Drapelului Naţional, şi de istoricul orădean Radu Romînaşu. Ceremonia a fost urmată de primirea drapelului național și legarea acestuia de catargul de arborare, după care a fost binecuvântat de preotul militar al Garnizoanei Oradea, Mircea Ioniţă, şi sărutat de către oficialitățile prezente. A urmat intonarea imnului național al României, iar tricolorul a fost înălțat pe catarg. La manifestări au participat prefectul Dumitru Ţiplea, viceprimarul Florin Birta, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Bihor, Ioan Mang, deputatul Florica Cherecheş, episcopul ortodox al Oradiei, PS Sofronie, cadre militare şi puţini orădeni, o mică parte purtând măşti de protecţie.

Data de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Național prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Data a fost aleasă în amintirea zilei când, în timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul roşu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al naţiunii române. Astfel, s-a stabilit ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor, purtând deviza „Dreptate şi frăţie”, acordându-i-se şi denumirea de „stindard al libertăţii”. Cele trei culori împărțite în mod egal reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă România existând alte țări europene tradiționale cu steagul tripartit în mod egal și vertical: Franța, Italia și Belgia. Revoluționarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât și cei din Țara Românească, au arborat steagul tricolor ca simbol al luptei lor, având inscripționat lozinca: „Frăția”: „Dreptate – Frăție” și dându-i denumire de „stindard al libertății”. Decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că „Stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis și roșu carmin”. În Adunarea populară desfășurată pe dealul Filaretului din București, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluției, „zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălțat „flamura cea mare tricoloră a națiunii române”, a întregii națiuni române.

Constituția României din 1991 prevede că drapelul tricolor este un simbol național, alături de stemă, sigiliu și imn.