Asaltul a început în cursul dimineţii de 20 ianuarie, echipa fiind formată din patru membri. La circa 6.500 m, unul din cei patru, Csaki Istvan, a acuzat o amorţeală puternică la braţul stâng. Medicul echipei, dr. Szabo Levente, a decis că e mai bine ca acest alpinist să se retragă în tabăra de bază suspectând o afecţiune cardiacă de moment. Un alt ghinionist al sorţii în această tentativă temerară a fost şi coordonatorul tehnic, Pinter Istvan, care a trebuit să abandoneze intenţia de a ataca vârful, încă de la începutul perioadei de aclimatizare la 5.000 de m, el prezentând serioase dificultăţi respiratorii din cauze necunoscute. Un consult medical amănunţit, efectuat la întoarcerea în tabăra de bază, atât de către dr. Szabo, cât şi de medicul echipei de salvare montană care deserveşte permanent în această tabără, a concluzionat că Pinter Istvan trebuie să coboare până la circa 3.000 m, pentru a nu contracta un edem pulmonar. I s-a permis totuşi efectuarea de escalade, până la o altitudine maximă de 4.000 - 4.200 m, pe durata a cel mult o zi. După coborârea colegilor săi de la tabăra de bază, acesta se va realătura echipei, urmând să încerce vizitarea unui alt obiectiv spectaculos, de notorietate mondială, Cascada Iguacu, înaltă de 82 m şi situată la graniţa Argentinei cu Brazilia.